ICCJ. Decizia nr. 1583/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 246 din 30 ianuarie 2003, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. și a obligat-o pe pârâta SC A.B. SA, să plătească reclamantei suma de 561.953.000 lei, cu titlu de dividende precum și suma de 486.092.098 lei cu titlu de dobândă.
Pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că reclamanta în calitate de acționar al societății pârâte este îndreptățită, conform art. 67 din Legea 31/1990 la plata dividendelor aprobate în adunarea generală de bilanț din 6 aprilie 2000, iar în temeiul art. 43 C. com., aceasta are dreptul și la plata dobânzilor aferente.
Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 675 din 23 iunie 2003 a admis recursul declarat de pârâta SC A.B. SA, împotriva sentinței pe care a modificat-o în parte, în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei recurente de la plata sumei de 486.092.098 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a statuat că în mod greșit prima instanță a admis capătul de cerere privind obligarea la plata de dobânzi aferente dividendelor deși prin hotărârea adunării generale nu s-a stabilit termenul limită până la care se va efectua plata.
în contra deciziei, Procurorul General al Românei a promovat recurs în anulare, în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992, ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. și ale art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 195/2004, recurs ce a fost înregistrat la această instanță la data de 22 iunie 2004.
Se apreciază că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, deoarece:
- art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990, modificată privind societățile comerciale nu prevede obligativitatea stabilirii unui termen, societatea fiind obligată la plata dividendelor cu data aprobării bilanțului;
- în speță sunt aplicabile prevederile art. 1088 C. civ., art. 43 C. com. și art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care justifică dreptul reclamantei la dobânzi.
Intimata SC A.B. SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului în anulare și menținerea ca legală a deciziei atacate.
Recursul în anulare nu este fondat.
Afirmația cuprinsă în motivele de recurs în sensul că obligația de plată a dividendelor devine scadentă cu data hotărârii adunării generale de bilanț, care le constată este corectă.
în speță însă, societatea recurentă și-a întemeiat recursul său pe constatările actului de control efectuat de D.C.F. din D.G.F.P. Iași concretizat în procesul verbal din 8 noiembrie 2002 și care a dispus stornarea dividendelor repartizate acționarilor A.V.A.S. și A.D.S. București în valoare totală de 1.072.168.000 lei, operațiune deja efectuată, motivat de faptul că societatea nu realizase profit.
Ulterior, prin precizările la recurs, societatea recurentă a fost de acord cu plata dividendelor dar nu și cu plata dobânzilor.
Față de această situație, cum dispoziția de stornare a dividendelor cuprinsă în actul de control judiciar este echivalentă cazului fortuit, soluția de neacordare a dobânzilor a dobânzilor este legală în raport de prevederile art. 1083 C. civ.
Așa fiind, înalta Curte a respins recursul în anulare, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1592/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1584/2005. Comercial → |
|---|
