ICCJ. Decizia nr. 1607/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 13 martie 2001, reclamanta SC R. SA Constanța, a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 1.698.006.549 lei, cu titlu de contravaloare investiții efectuate la imobilul proprietatea acesteia din Constanța Bd. Tomis.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 1807/ Com din 10 noiembrie 1999 rămasă definitivă, a admis acțiunea reclamantei și a dispus rezilierea contractului de asociere în participație nr. 1009 din 6 decembrie 1995, încheiat între părți cu privire la spațiul comercial situat în Constanța Bd. Tomis, cu consecința evacuării pârâtei.
Prin cererea înregistrată sub nr. 5225/Com/2002, pârâta SC M. SA a solicitat obligarea reclamantei la chiria restantă pe perioada 1 septembrie 1999 - 30 iunie 2000, în sumă de 35.000 dolari S.U.A. și contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 1 iulie 2000 - 31 octombrie 2000 cu T.V.A., în sumă de 14.000 dolari S.U.A., în echivalent lei, total - 1.927.611.980 lei.
Prin încheierea din 19 noiembrie 2002 cele două cauze au fost conexate.
Prin sentința civilă nr. 7724/ Com din 21 octombrie 2003, Tribunalul Constanța a admis acțiunea principală și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 1.734.990.026 lei contravaloare chirie.
Apelul declarat de pârâta SC M. SA, împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, care, prin decizia nr. 167 din 6 mai 2004, schimbă, în tot, hotărârea, în sensul respingerii acțiunii principale formulată de SC R. SA Constanța și admiterii cererii conexe formulată de SC M. SA Constanța.
Obligă reclamanta SC R. SA către pârâta SC M. SA la plata chiriei restante pe perioada 1 septembrie 1999 - 30 iunie 2000, în sumă de 35.000 dolari S.U.A. (în echivalent lei) și contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 1 iulie 2000 - 31 octombrie 2000, în valoare de 14.000 dolari S.U.A. (în echivalent lei), în total 1.927.611.980 lei.
Obligă reclamanta la 49.722.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC R. SA Constanța criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că, instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii în sensul că nu a respectat limitele autorității lucrului judecat creat prin sentința 1807/ Com din 10 noiembrie 1999 a Tribunalului Constanța, definitivă și irevocabilă, prin care s-a făcut aplicarea unui mod de desființare a actului juridic civil, reținându-se culpa în executarea unor obligații convenționale.
A adus o interpretare total eronată acelor clauze contractuale executate parțial, cu încălcarea flagrantă a drepturilor cuvenite participantului investitor.
De asemenea recurenta mai arată că în raport de clauza cea mai importantă a asocierii "investiția pentru modernizarea imobilului" soluția de desființare nu putea fi decât rezoluțiunea cu efectul repunerii în situația anterioară.
în final, recurenta arată că soluția instanței de apel se subrogă voinței părților, tocmai prin extrapolarea culpei la desființare, privând recurenta de primirea contravalorii investițiilor consacrate și evaluate prin expertize.
în consecință, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Potrivit art. 4 din contractul de asociere în participație din 6 decembrie 1995, reclamanta SC R. SA Constanța, contribuie la asociere cu contravaloarea lucrărilor de amenajare a spațiului comercial și dotarea cu mobilier adecvat, care rămân în proprietatea SC M. SA Constanța la expirarea contractului.
Prin sentința civilă nr. 1807/ Com din 10 septembrie 1007 a Tribunalului Constanța s-a dispus, cu putere de lucru judecat, rezilierea contractului, înainte de termen, din motive imputabile reclamantei-recurente.
Instanța de apel în mod judicios a interpretat și aplicat în cauză dispozițiile art. 977 C. civ., conform cărora "contractele trebuie interpretate potrivit voinței comune a părților" astfel că în speță nu se poate aplica principiul "restitutio in integrum".
Deși contractul a încetat înainte de termen, reclamanta l-a mai folosit câteva luni, datorând astfel, cum în mod corect a statuat instanța de apel, pretențiile solicitate de SC M. SA, reprezentând chiria și contravaloare lipsă de folosință a spațiului.
Pentru cele ce preced, criticile formulate de recurentă sunt nefondate, instanța de apel prin soluția adoptată nu s-a subrogat voinței părților, ci, așa cum s-a mai arătat, a efectuat o interpretare și aplicare judicioasă a dispozițiilor legale incidente speței de față.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1600/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1593/2005. Comercial → |
|---|
