ICCJ. Decizia nr. 1612/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1574 din 13 ianuarie 2003 a Judecătoriei Dorohoi s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, sucursala Botoșani împotriva pârâtului H.D.
împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel de către reclamantă care a fost admis prin decizia civilă nr. 111 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Suceava și sentința a fost schimbată în totalitate în sensul că, s-a admis acțiunea, iar pârâtul a fost obligat la plata sumei de 2.711.150 lei și la cheltuieli de judecată.
Pârâtul a declarat recurs invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, susținând, în esență, că nu s-a reținut corect starea de fapt, ignorându-se probe și apărări hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și s-au încălcat dispozițiile din materia contractului de asigurare.
înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție, din oficiu, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de recurs de ordine publică, excepțiile de nelegalitate a căii de atac a apelului, în raport de valoarea pretențiilor deduse judecății și de art. 2821C. proc. civ. și necompetența materială de a soluționa cauza a Curții de Apel Suceava.
Astfel, în speță, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit, în materie comercială, regula de drept comun în privința căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ., cu excepțiile reglementate de lege.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.
Cum căile de atac împotriva unei hotărâri judecătorești sunt stabilite de norme imperative de ordine publică de care părțile nu pot dispune, accesul liber la justiție instituit prin Constituție făcându-se cu respectarea regulilor de competență și procedura de judecată stabilite de lege, Curtea de Apel Suceava trebuia să constate că, în raport de valoarea litigiului sub 200.000.000 lei, calea de atac este recursul și nu apelul și, pe cale de consecință, să-și verifice propria competență.
Procedând, dimpotrivă, la judecata căii de atac ca fiind apel, instanța a încălcat atât dispozițiile art. 2821C. proc. civ., cât și competența materială prevăzută de art. 2 C. proc. civ., raportat la art. 299 C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, competența materială revenind tribunalului ca instanță de recurs.
Așa fiind, înalta Curte de Casație, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, a casat decizia instanței de apel și făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a trimis cauza la Tribunalul Botoșani pentru soluționarea căii de atac a recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1645/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1613/2005. Comercial → |
|---|
