ICCJ. Decizia nr. 1610/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 4568 din 23 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC E.C. SRL Cluj Napoca, iar pe fondul cauzei a fost respinsă acțiunea reclamantei E.R.A., împotriva pârâților SC E.C. SRL Cluj Napoca și C.L.M. Cluj Napoca, reclamanta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei SC E.C. SRL în sumă de 10.000.000 lei.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că, raportat la obiectul dedus judecății, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este nefondată, în speță fiind incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958, acțiunea fiind promovată în termenul general de prescripție de 3 ani. Cât privește fondul cauzei, se reține că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus obligarea la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între SC E.C. SRL și C.L.M. Cluj Napoca pentru spațiul cu altă destinație decât cea de locuință, situat în Cluj Napoca, pentru prețul de 304.000.578 lei și înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei SC E.C. SRL în considerarea dispozițiilor art. 8,art. 11 și art. 12 din Legea nr. 133/1999, așa încât petitul privind constatarea neopozabilității acestei hotărâri față de reclamanta din prezenta cauză și încălcarea legii la înstrăinarea imobilului este nefondat. Petitul privind constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare a fost respins ca inadmisibil întrucât înscrierile au fost efectuate în cartea funciară de către judecătorul delegat, în baza unui titlu legal și valabil, iar petitul privind intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului mai sus arătat a fost respins ca neîntemeiat, drept consecință a respingerii primelor două capete de cerere.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta E.R.A., solicitând schimbarea sentinței atacate și în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în fața instanței de fond.
Prin decizia nr. 305 din 12 mai 2004 Curtea de Apel Cluj a respins apelul ca nefondat, menținând în întregime sentința atacată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta E.R.A. solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei atacate împreună cu sentința instanței de fond.
Recurenta nu face o încadrare în drept a motivelor sale de recurs, respectiv nu indică în care dintre situațiile prevăzute de art. 304 alin. (1) C. proc. civ., pot fi cuprinse motivele invocate, însă, după examinarea acestora, instanța apreciază că acestea ar putea fi încadrate în situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivele de recurs se susține că instanța de apel a apreciat în mod greșit că nu este competentă să cenzureze înstrăinarea imobilului în litigiu prin sentința civilă nr. 1463/2000 a Tribunalului Cluj, contrar prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U. nr. 184/2000 și art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care prevăd nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul O.G. nr. 94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002.
Se mai susține că au fost interpretate greșit prevederile art. 8, 11 și 12 din Legea nr. 133/1999, creându-se aparența legalității înstrăinării imobilului în litigiu și că prin H.G. nr. 1334/2000 s-a dispus restituirea către reclamantă a imobilului în litigiu.
De asemenea, în motivarea recursului se mai invocă împrejurarea că titlul în baza căruia imobilul în litigiu a fost intabulat în cartea funciară, pe lângă faptul neopozabilității față de reclamantă, nu poate fi considerat valabil pentru motivul că s-a întemeiat pe aplicarea greșită a legii.
Ambele intimate-pârâte au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, înalta Curte constată că acesta este nefondat, instanțele făcând o aplicare corectă a legii.
Instanța de apel în mod corect a reținut că sentința civilă nr. 1463 din 11 august 2000 a Tribunalului Cluj, irevocabilă, prin care s-a admis cererea SC E.C. SRL Cluj în contradictoriu cu pârâtul C.L.M. Cluj Napoca și a fost obligat pârâtul să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul în litigiu iar în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, dispunându-se înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, nu reprezintă față de reclamantă autoritatea de lucru judecat. Dar, tot corect, se reține și că hotărârea menționată, prin existența ei, modifică ordinea juridică și această modificare, obiectiv, trebuie recunoscută și respectată de toți, opozabilitaea apărând ca o calitate specifică recunoscută eficacității unei hotărâri judecătorești.
Analiza îndeplinirii condițiilor impuse de dispozițiile Legii nr. 133/1999 a făcut obiectul controlului instanței de judecată odată cu pronunțarea sentinței civile nr. 1463/2000, irevocabilă. Cu acea ocazie s-a stabilit în mod temeinic că pârâta intimată SC E.C. SRL îndeplinea toate condițiile legale pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinderilor mici și mijlocii, condiții prevăzute de art. 12 și art. 13 din această lege.
Susținerea recurentei reclamante că prin H.G. nr. 1334/2000 s-a dispus restituirea către ea a spațiului în litigiu este nefondată deoarece în hotărârea menționată, care cuprinde anexa la O.U. nr. 83/1999, la poziția nr. 30 figurează și imobilul în care se află spațiul în litigiu, dar se face mențiunea "restituirea se face doar pentru apartamentele nevândute chiriașilor". Ori, la data apariției hotărârii nr. 1334/2000, din cele 20 de apartamente ale imobilului mai erau în proprietatea statului 7 apartamente care au și fost restituite în natură recurentei, restul fiind proprietate particulară, inclusiv apartamentul 20 proprietatea intimatei pârâte.
în ceea ce privește înscrierea dreptului de proprietate al intimatei pârâte SC E.C. SRL în cartea funciară, în mod corect instanțele au reținut că aceasta este valabil efectuată, fiind operată prin încheierea semnată de judecătorul delegat în baza unui titlu valabil, respectiv sentința nr. 1463/2000 a Tribunalului Cluj, titlu care nu a fost desființat.
Față de cele de mai sus înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat iar în baza art. 274 C. proc. civ. a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată solicitate către intimata SC E.C. SRL Cluj Napoca.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1629/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1641/2005. Comercial → |
|---|
