ICCJ. Decizia nr. 1697/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1697/2005
Dosar nr. 9558/2004
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3822/COM/2003 reclamantul B.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii D.M. şi SC T.A. SRL Galaţi (reprezentată prin administrator U.P.), constatarea nulităţii actului adiţional la contractul societăţii, autentificat la 24 iulie 1998 de B.N.P. Z.I. şi în consecinţă, modificarea art. 8 din acest act adiţional.
În motivarea acţiunii, a arătat, în esenţă, că în baza procesului verbal al A.A. de la acea dată, 3 iulie 1998 şi contractului de cesiune de părţi sociale s-au retras din SC T.A. SRL urmăritorii asociaţi: O.J.P.S.M., U.T.S., filiala Judeţeană Galaţi şi A.F.D.R., filiala Judeţeană Galaţi care au cesionat părţile lor sociale lui D.M. şi B.F.
Potrivit actului adiţional, a cărui nulitate se solicită a se constata, s-au cesionat părţi sociale pârâtului D.M. în valoare de 80.000 lei şi reclamantului în valoare de 20.000 lei, deşi corect ar fi fost ca pârâtul să primească numai părţi sociale reprezentând 60% din capitalul social (potrivit hotărârii A.A. şi contractului de cesiune dintre părţi).
De asemenea, prin acelaşi act adiţional, societatea pârâtă şi-a majorat capitalul social cu 1.900.000 lei, aportul în numerar al asociatului B.F., potrivit chitanţei. În atare situaţie apreciază reclamantul că în mod legal s-a stipulat în art. 8 al acestui act adiţional participarea la capitalul social, beneficii şi pierderi ca fiind 1.200.000 lei pentru pârât şi 800.000 lei, pentru reclamant. Corect ar fi fost ca reclamantului să îi revină 19,4 părţi sociale iar pârâtului 0,6 părţi sociale.
Mai mult, actul adiţional este semnat de pârât deşi nu avea împuternicire în acest sens.
La prima zi de înfăţişare, reclamantul şi-a completat cererea de chemare în judecată, arătând că actul adiţional a fost întocmit cu rea credinţă şi contrar situaţiei reale.
Prin sentinţa civilă nr. 63 din 15 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a respins excepţia dreptului la acţiune invocată de pârâtul D.M.
S-a respins acţiunea în constatare nulitate act adiţional la actul constitutiv al SC T.A. SRL Galaţi formulată de reclamantul B.F. în contradictoriu cu pârâţii D.M. şi SC T.A. SRL Galaţi ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Conform art. 194 alin. (1), raportat la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată, în temeiul art. X din OUG nr. 32/1997 aprobată şi modificată prin Legea nr. 195/1997, actul adiţional a fost încheiat în formă autentică.
Conform art. 1173 C. civ., actul autentic face dovada deplină asupra convenţiei pe care o constată excepţia cazului în care partea îl contestă s-ar înscrie în fals, reclamantul nu contestă semnătura de pe actul autentic şi nu a făcut dovada că ar fi promovat plângere penală.
Reclamantul nu a atacat cu recurs încheierea judecătorului delegat de pe lângă R.C.
S-a mai reţinut că reclamantul nu a arătat în ce constă cauza de nulitate a actului, respectiv ce condiţii esenţiale de validitate ale convenţiei au fost încălcate.
Împotriva sentinţei civile nr. 63 din 15 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în termen legal a declarat apel reclamantă B.F., criticând sentinţa instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei criticate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată de reclamant.
Prin motivele de apel, reclamantul apelant a învederat instanţei că dolul este o cauză de nulitate absolută, când documentele încheiate între părţi au elemente viclene.
Consideră că condiţiile stipulate în actul adiţional, nu au fost respectate, nu s-au indicat acţionarii majoritari făcându-se vorbire de persoane necunoscute.
Prin Decizia nr. 82/ A din 14 mai 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.F., împotriva sentinţei civile nr. 63/2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi în contradictoriu cu pârâtele SC T.A. SRL şi D.M.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că dolul, viciu de consimţământ, nu se presupune, reclamantul nefăcând dovada dolului.
De asemenea, modificările privind schimbarea asociaţilor şi majorarea capitalului social au fost menţionate în R.C. în baza încheierii judecătorului delegat, conform art. 199 alin. (2) din Legea 31/1990, încheiere care nu a fost atacată cu recurs de către reclamant.
S-a mai reţinut că apelantul reclamant nu a arătat în ce constă cauza de nulitate a actului adiţional, ce condiţii esenţiale de validitate a convenţiei, prevăzută de art. 948 C. civ., au fost încălcate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamantul B.F.
Prin motivele de recurs, reclamantul a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate în raport de faptul că SC T.A. SRL nu a fost citată la sediu social greşit, considerând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. Mai arată că în mod greşit s-a reţinut că administratorul societăţii este U.P.
Mai critică recurentul Decizia Curţii de Apel că nu este motivată, reţinând în mod greşit că art. 8 din actul adiţional din 24 iulie 1998 nu ar fi putut fi lovit de nulitate, în condiţiile în care acesta a fost încheiat prin mijloace viclene întrebuinţate de celălalt asociat.
Reclamantul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul de a se constata nulitatea actului adiţional la contractul societăţii SC T.A. SRL, autentificat la 24 iulie 1998 de B.N.P. Z.I., cu consecinţa modificării art. 8 din acest act adiţional, privind participarea la capitalul social, beneficiu şi pierderi.
Reclamantul nu şi-a întemeiat în drept recursul.
Recursul va fi examinat prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ.
Pârâtul D.M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de reclamant, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică.
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs referitor la nelegala citare a SC T.A. SRL, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.
Se constată că procedura de citare cu intimata a fost legal îndeplinită, cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 85 şi urm. C. proc. civ., instanţa de apel neîncălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Intimata a fost citată prin afişare la uşa instanţei şi prin administratorul acesteia, U.P.
Calitatea de administrator a societăţii-intimate a acestei persoane rezultă din Decizia nr. 2 din 11 octombrie 2001 a Tribunalului Galaţi, prin care s-a respins recursul declarat de reclamantul B.F., împotriva rezoluţiei directorului O.R.C. din 20 decembrie 2000, prin care s-a înscris în R.C. retragerea administratorului B.F. şi numirea administratorului U.P.
Prin motivul invocat, privind încălcarea normelor procedurale de citare a pârâtei-intimate, recurentul a solicitat constatarea nulităţii hotărârii.
În temeiul dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., încălcarea normelor procedurale nu este sancţionată cu nulitatea decât dacă partea care o invocă a fost vătămată.
În speţă, chiar dacă procedura de citare cu intimata nu ar fi fost legal îndeplinită, nu i s-a produs reclamantului nici o vătămare.
Mai mult decât atât, fiind vorba de o nulitate relativă, aceasta ar fi putut fi invocată de partea care nu ar fi fost legal citată (nu este şi cazul recurentului), deci care ar fi fost vătămată, aceasta fiind, practic, persoana în favoarea căreia operează dispoziţia legală.
Cu privire la motivul de recurs referitor la constatarea nulităţii actului adiţional la contractul de societate Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat, instanţa de apel a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, motivând în fapt şi în drept hotărârea, care este legală şi temeinică.
În fapt, recurentul prin motivele de recurs a reiterat motivele de apel susţinute în faţa Curţii de Apel.
În mod corect în cauză s-a reţinut că prin actul adiţional la actul constitutiv al societăţii pârâte, foştii asociaţi, respectiv P.S.M., filiala Galaţi, U.T.S. filiala Galaţi şi A.F.D.R. filiala Galaţi s-au retras din societate şi au cesionat părţile sociale către asociaţii D.M. şi B.F.
Prin acelaşi act adiţional, încheiat în formă autentică, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, societatea pârâtă şi-a majorat capitalul social de la 100.000 lei, la 2.000.000 lei, cu aportul în numerar în sumă de 1.900.000 lei.
Potrivit art. 8, participarea la capitalul social, la beneficiu şi pierderi este următoarele: D.M. 1.200.000 lei (60.000 lei aport în natură şi 1.140.000 lei, aport în numerar), respectiv 12 părţi sociale a câte 100.000 lei fiecare, şi asociatul B.F. 800.000 lei, respectiv 8 părţi sociale.
Reclamantul solicită anularea actului adiţional cu consecinţa modificării art. 8, în sensul ca el să deţină 19,4 părţi sociale, iar pârâtul 0,6 părţi sociale, faţă de împrejurarea că suma de 1.900.000 lei, reprezentând aport la majorarea la capitalul social, a fost contribuţia sa exclusivă.
În concluzie, reclamantul a invocat dolul, viciu de consimţământ, la încheierea actului adiţional.
În primul rând se constată că actul adiţional încheiat în formă autentică, a fost semnat de către recurent, iar potrivit art. 1173 C. civ., actul autentic face dovada deplină asupra convenţiei pe care constată, cu excepţia cazului în care partea ce îl contestă s-ar înscrie în fals.
Recurentul nu numai că nu s-a înscris în fals, dar nici nu a recurat încheierea judecătorului delegat prin care au fost menţionate în R.C. modificările privind schimbarea asociaţilor şi majorarea capitalului social.
În raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la încheierea actului adiţional consimţământul recurentului nu a fost alterat prin viciile de consimţământ.
Recurentul a invocat dolul ca viciu de consimţământ.
Potrivit art. 960 alin. (1) C. civ., prin dol (viclenie) se înţelege inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene, în scopul de a o face să încheie un act juridic.
Potrivit art. 960 alin. (2) C. civ., dolul nu se presupune, ceea ce înseamnă că cel care pretinde că i-a fost viciat consimţământul prin dol, trebuie să dovedească acest fapt.
Ori, în speţă, reclamantul nu a făcut dovada dolului, viciu de consimţământ, respectiv nu a făcut dovada că pârâtul D.M. a utilizat mijloace viclene şi că a avut intenţia de a-l induce în eroare pe reclamant pentru a încheia actul adiţional.
Apreciind că actul adiţional la actul constitutiv al SC T.A. SRL a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de validitate ale convenţiei, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., să-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva deciziei nr. 82/ A din 14 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1649/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1701/2005. Comercial → |
|---|
