ICCJ. Decizia nr. 1703/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 763/ C din 15 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta A.P.A.P.S. cu sediul în București, în contradictoriu cu pârâta SC N. SA, cu sediul în Cluj Napoca.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția autorității de lucru judecat se impune a fi respinsă, deoarece prin decizia civilă nr. 797/2003 a Curții de Apel Cluj, s-a soluționat un litigiu având ca obiect achitarea unor penalități de întârziere, pentru nerealizarea investițiilor aferente anului 1998-1999, obiectul acelui litigiu fiind diferit de cel al prezentei cauze. De asemenea cererea reclamantei a fost găsită neîntemeiată, pe considerentul, că așa cum rezultă chiar din motivarea deciziei civile nr. 797/2003 a Curții de Apel Cluj, reiese că potrivit bilanțului contabil din data de 31 decembrie 1998, înregistrat la D.G.F.P. Maramureș cu nr. 8402 din 15 aprilie 1999, în cursul anului 1998 mijloacele fixe au crescut cu suma de 2.343.381.768 lei, reprezentând investiții efectuate, iar în anul 1999 cu suma de 131.000.000 lei. întrucât așa cum a susținut pârâta, fapt necontestat de reclamantă, în anul 2000, s-a majorat capitalul social al societății cumpărate cu suma de 4 miliarde lei, reprezentând aport în natură, constând în activul F.A.P., observându-se că volumul de investiții pe care s-a obligat să-l realizeze pârâta în perioada 1998-2001 a fost cu mult depășit.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 460 din 16 septembrie 2004, a admis în parte apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București, împotriva sentinței civile nr. 763 din 15 martie 2004 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S., împotriva pârâtei SC N. SA și în consecință a obligat pe pârâtă să efectueze investițiile în sumă de 4.525.618.232 lei asumate prin contractul din 26 noiembrie 1997 și să achite suma de 1.057.685.469 lei penalități de întârziere contractuale aferente investițiilor nerealizate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că din adeverința întocmită de R.C. de pe lângă Tribunalul Maramureș a reieșit că la data de 14 noiembrie 2000, prin hotărârea adunării generale a acționarilor de la SC P. SA, a avut loc majorarea capitalului social cu suma de 4.000.000.000 lei prin aportul în natură al pârâtei constând în activul F.A.P. Aceleași documente atestă că ulterior acestui moment, la un interval de timp relativ scurt, la data de 6 decembrie 2001, prin hotărârea adunării generale a asociaților societății s-a aprobat vânzarea activului adus ca aport în natură și corelativ, reducerea capitalului social cu suma de 4.000.000.000 lei. S-a putut constata că la sfârșitul perioadei menționată în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, respectiv 31 decembrie 2001, pârâta nu și-a îndeplinit decât în parte obligațiile contractuale asumate referitor la programul de investiții la SC P. SA, din totalul de investiții în sumă de 5.000.000.000 lei pârâta realizând efectiv doar investiții în valoare de 1.474.381.768 lei, în perioada anilor 1998-1999, diferența în sumă de 3.525.618.232 lei pentru perioada 2000-2001 nefiind efectuată.
împotriva deciziei civile nr. 460 din 16 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, au promovat recurs atât reclamanta A.V.A.S. București cât și pârâta SC N. SA Cluj Napoca, care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează. Reclamanta A.V.A.S. București a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii în tot a acțiunii și obligarea intimatei pârâte și la efectuarea investițiilor în sumă de 574.381.768 lei aferente anilor 2000 și 2001, asumate prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni din 26 noiembrie 1997 și la plata sumei de 172.314.531 lei, reprezentând diferența de penalități pentru nerealizarea investițiilor aferente anilor 2000-2001, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 309 pct. 9 C. proc. civ. Pârâta SC N. SA Cluj Napoca a criticat aceiași hotărâre judecătorească sub aspectul că în mod greșit s-a reținut de instanța de apel că nu și-a realizat toate obligațiile contractuale, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii din apel și menținerea sentinței civile nr. 763/ C din 15 martie 2004 a Tribunalului Cluj, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei A.P.A.P.S.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de recurente, urmează a respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta A.V.A.S. București și de a anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC N. SA Cluj Napoca, împotriva aceleiași decizii, pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulat de reclamantă l-a reprezentat obligarea pârâtei la efectuarea investițiilor în sumă de 4.100.000.000 lei aferente anilor 2000-2001, asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 26 noiembrie 1997 și la plata sumei totale de 1.230.000.000 lei, reprezentând penalități pentru nerealizarea investițiilor aferente anilor 2000 și 2001.
Din verificarea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni din 26 noiembrie 1997, încheiat între F.P.S., în calitatea de vânzător și SC N. SA în calitatea de cumpărător, rezultă că în clauza 7.7 a fost stipulată obligația cumpărătorului, să asigure, includerea în programul de investiții al SC P. SA și realizarea în perioada 1998-2001 a unor investiții în sumă de 5.000.000.000 lei, în conformitate cu eșalonarea prevăzută în anexa 1 la acest contract. Această investiție urma să fie făcută în numerar și /sau în natură, fie din sursele proprii ale cumpărătorului, fie din fonduri împrumutate de acesta. De asemenea cumpărătorul s-a obligat ca în cazul neefectuării investițiilor prevăzute anterior, să plătească vânzătorului o penalitate de 30% pe an, din suma neinvestită la sfârșitul fiecărui an.
Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc și sancțiunile care intervin în situația nerespectării clauzelor contractuale. Amplu motiv și bine argumentat, a fost stabilită pe bază de probe, întreaga situație de fapt și de drept, care a condus la fundamentarea concretă a programului de investiții al pârâtei, în sensul că aceasta mai este obligată numai la efectuarea de investiții în sumă de 3.525.618.232 lei și penalități de întârziere contractuale aferente investițiilor nerealizate, în cuantum de 1.057.685.469 lei, pentru anii 2001-2002.
Analizând recursul pârâtei SC N. SA, se constată că deși recurenta pârâtă a fost citată în mod legal pentru termenul din 11 martie 2005, cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 37.947.519 lei, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. d), raportat la art. 11 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 146/1997, modificată și a timbrului judiciar în valoare de 50.000 lei stabilit, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, aceasta nu a îndeplinit obligația timbrării. Pentru aceste considerente, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, urmează a anula ca netimbrat recursul promovat de pârâta SC N. SA Cluj Napoca.
Argumentările juridice expuse anterior, au făcut ca toate criticile formulate de recurenta reclamantă A.V.A.S. București să fie nejustificate, a respins ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 460 din 16 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1694/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1638/2005. Comercial → |
|---|
