ICCJ. Decizia nr. 1653/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1102 din 9 februarie 2004, Judecătoria Ploiești, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Bacău, împotriva pârâtelor C.F.R. M. SA, sucursala Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA București, sucursala Petrobrazi, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei în sarcina căreia se va stabili culpa la plata sumei de 6.493.476 lei cu titlu de despăgubiri.
Prin decizia nr. 602 din 17 august 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Bacău, împotriva sentinței nr. 1102 din 9 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu pârâtele C.F.R. M. SA, sucursala Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA București, sucursala Petrobrazi și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că admite acțiunea și obligă pe intimata-pârâtă C.F.R. M. SA, sucursala Iași la plata sumei de 6.493.476 lei cu titlu de daune plus 585.878 lei cheltuieli de judecată. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași.
Instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești de a soluționa pricina ca apel, în raport de dispozițiile art. 2821C. proc. civ., potrivit cărora "nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard de lei, inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială.".
în speță, cauza a fost judecată în primă instanță de Judecătoria Ploiești și având în vedere dispozițiile legale sus-menționate, se constată că hotărârea pronunțată nu era supusă apelului, ci recursului.
în conformitate cu dispozițiile art. 299 (1) și (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004, competența de soluționare a recursului declarat în cauză revine Tribunalului Prahova, ca instanță imediat superioară Judecătoriei Ploiești.
în consecință, s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea recursului declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași, împotriva sentinței nr. 1102 din 9 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1652/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1654/2005. Comercial → |
|---|
