ICCJ. Decizia nr. 1686/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 noiembrie 2003, reclamantul I.A., a chemat în judecată pârâta SC V.P. SA Râm. Vâlcea, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii adoptată de A.G.E.A. societății din 27 octombrie 2003 și suspendarea executării până la soluționarea pe fond a cauzei.
în susținerea cererii, reclamantul acționar majoritar al societății pârâte, arată că aceasta nu a întocmit situațiile financiare pentru fuziune, conform punctului 2 al Normelor metodologice aprobate de M.F. prin Ordinul nr. 1078 din 6 august 2003, iar proiectul de fuziune încalcă prevederile art. 236 lit. e) din Legea nr. 3/1990.
Astfel, societatea absorbantă SC V.P. SA deține la societatea SC G.P. SA Târgu Jiu un număr de 8.163.476 acțiuni care ar fi trebuit anulate, iar proiectul de fuziune prevede doar anularea unui număr de 535.876 acțiuni.
Cererea de suspendare a executării silite a fost disjunsă prin încheierea din 5 ianuarie 2004.
Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința civilă nr. 134 din 9 februarie 2004 a respins acțiunea, ca nefondată.
în motivarea soluției instanța de fond a reținut că prevederea privind anularea doar a unei părți din numărul acțiunilor deținute de către pârâtă la societatea absorbită SC G.P. SA, a fost justificată de prevederea părții la momentul întocmirii proiectului de fuziune că diferența de 7.627.600 acțiuni vor fi vândute de societate înainte de finalizarea procesului de fuziune.
Din certificatul emis de registrul independent SC R. SA, rezultă că la data de 26 octombrie 2003, societatea pârâtă mai deținea un număr de 535.876 acțiuni la SC G.P. SA, ceea ce denotă că diferența de acțiuni a fost înstrăinată până la data respectivă.
în acest context, rezultă că în mod corect proiectul de fuziune a prevăzut anularea numărului de acțiuni, pe care societatea pârâtă le mai deținea la data adoptării hotărârii de fuziune.
De asemenea situațiile financiare au fost întocmite de către pârâtă conform cu actele normative menționate de reclamant, pe formatul prevăzut de acestea situație confirmată de către creditorul financiar al societății pârâte.
împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel se susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 8 și 9 din Legea nr. 82/1991, precum și a pct. 2 lit. a) din Ordinul M.F.P. nr. 1078/2003, deoarece nu s-au efectuat anterior adoptării hotărârii de fuziune (27 octombrie 2003) inventarierea și evaluarea patrimoniului, nu s-a întocmit bilanț de fuziune, bilanț contabil pe baza căruia s-a făcut fuziunea fiind cel întocmit la data de 31 decembrie 2002, proiectul de fuziune și mai ales, raportul de schimb al acțiunilor, nu au fost verificate de experți speciali desemnați în acest sens, de către judecătorul delegat, astfel că hotărârea de fuziune a fost adoptată cu nesocotirea prevederilor legale ce reglementează această operațiune, acționarii fiind prejudiciați.
De asemenea se susține că hotărârea primei instanțe este greșită și în raport de prevederile art. 236 lit. c) din Legea nr. 31/1990, deoarece în proiectul de fuziune sunt anulate doar 535.876 acțiuni, deși societatea-intimată deținea la una din societățile absorbite, trebuie să fie anulate.
Apelantul-reclamant susține că, chiar dacă acțiunile au fost înstrăinate anterior adoptării hotărârii de fuziune, raportul de schimb al acțiunilor așa cum a fost calculat proiectul de fuziune, nu a ținut cont de vânzare.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 164 din 20 mai 2004 a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, a reținut că apelantul a încălcat dispozițiile art. 292 alin. (1) teza I C. proc. civ., deoarece formulează în cererea de apel alte motive decât cele invocate la prima instanță respectiv încălcarea art. 8 și 9 din Legea nr. 82/1991, precum și art. 239 din Legea nr. 31/1990.
Ori conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel este obligată să se pronunțe în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță, astfel că motivele noi invocate, nu au fost avute în vedere.
Pe fondul apelului s-a reținut că în speță nu au fost încălcate pct. 2 al Normelor metodologice aprobate de M.F. prin Ordinul nr. 1078 din 6 august 2003, precum și nesocotirea prevederilor art. 236 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 3/1990, prima instanță reținând corect și legal că situațiile financiare au fost întocmite conform dispozițiilor legale, pe formatul prevăzut de acestea fiind confirmate și de către creditorul financiar, iar pe de altă parte s-a apreciat că au fost respectate și dispozițiile art. 236 lit. e) din Legea nr. 32/1990, fiind anulat doar 535.876 acțiuni diferența fiind vândută înainte de adoptarea proiectului de fuziune.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, în termen și legal timbrat criticile vizând aspectele de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 292 C. proc. civ., de a nu analiza toate motivele apelului, întrucât în realitate s-a criticat hotărârea de fuziune adoptată de A.G.E.A. a SC V.P. SA, fără ca în prealabil să fi procedat la întocmirea situațiilor financiare impuse de Normele metodologice aprobate de M.F. prin Ordinul nr. 1078/2003, respectiv lucrările prealabile ce trebuiau întocmite, în cererea de apel și recurs într-o detaliată argumentare juridică invocând și alte dispoziții legale, respectiv Legea nr. 82/1991.
De asemenea se consideră că hotărârea apelată este dată cu nesocotirea probelor dosarului respectiv nu s-a ținut cont că în realitate auditorii pârâtei au calculat activul net și raportul de schimb al acțiunilor, iar legalitatea acestor calcule nu a fost verificată de alți specialiști situație în care nu poate fi apreciată că este conformă cu dispozițiile legale în materie.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 292 alin. (1) C. proc. civ. "părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în continuarea apelului ori în întâmpinare".
Susținerea recurentului potrivit căreia s-a avut în vedere doar o "detaliere a argumentării juridice" nu poate fi reținută având în vedere motivele invocate de acesta la instanța de fond respectiv că nu s-au întocmit situațiile financiare, prevăzute de pct. 2 al Normelor metodologice emise de M.F. și că proiectul de fuziune a nesocotit prevederile art. 236 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
în acest context justificat instanța de apel nu a examinat motivele ridicate pentru prima dată în apel respectiv încălcarea dispozițiilor art. 8 și 9 din Legea contabilității și art. 236 și art. 239 din Legea nr. 31/1990.
Contrar afirmațiilor recurentului, situația de fapt reținută de hotărârea apelată este în întregime conformă probelor dosarului.
Astfel la dosar se află chiar situațiile financiare la data de 31 decembrie 2002, întocmite cu respectarea strictă a dispozițiilor punctului 2, secționat din capitolul 1 al Normelor metodologice aprobate prin Ordinul M.F. nr. 1078/2003, a căror lipsă a fost invocată în fața primei instanțe de către recurent, și raportul auditorului financiar care confirmă aceste situații.
Situațiile financiare de fuziune întocmite la data de 31 decembrie 2002, despre care a susținut că nu ar fi fost întocmite, se află de fapt în posesia acestuia, așa cum rezultă din probele dosarului. La dosarul de fond se află cererea prin care recurentul a solicitat documentele, prevăzute de art. 239 din Legea nr. 31/21990, și care pe verso conține confirmarea că documentele respective, inclusiv situațiile, au fost primite de către recurent.
Conform înscrisului eliberat de registrul independent SC R. SA la data de 26 octombrie 2003, înaintea realizării fuziunii SC V.P. SA deținea la SC G.P. SA un număr de numai 535.876 acțiuni, înscris care dovedește că proiectul de fuziune a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 236 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Față de cele arătate s-au văzut și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1683/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1687/2005. Comercial → |
|---|
