ICCJ. Decizia nr. 1691/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu de la 10 martie 2004 de Judecătoria Timișoara, a fost admisă cererea de investire cu formulă executorie formulată de petentul SC D.C. SRL, cu sediul în Timișoara în contradictoriu cu S.R. prin C.L. Timișoara, dispunându-se investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 2065 din 4 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1797 din 12 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că hotărârea a cărei investire se solicită a rămas definitivă la data de 12 decembrie 2003, conform deciziei civile nr. 1797 din 12 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș. în conformitate cu art. 374 C. proc. civ., nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. proc. civ., investirea cu formulă executorie făcându-se de prima instanță, iar potrivit art. 376 alin. (1) C. proc. civ., se investesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 186/ A pronunțată în ședința C.C. din 1 iunie 2004, a respins apelul declarat de intimații P.M. Timișoara și C.L. Timișoara, împotriva încheierii din 10 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în mod corect judecătoria a admis cererea de investire cu formulă executorie față de prevederile neechivoce ale art. 376 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se investesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori care au devenit irevocabile. Pe de altă parte, numai împrejurarea că împotriva deciziei tribunalului s-a formulat recurs, nu putea duce la respingerea cererii petentei, câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada suspendării executării silite a titlului executor de către instanța de recurs.
împotriva deciziei civile nr. 186/ A din 1 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, au promovat recurs P.M. Timișoara și C.L. Timișoara, care au criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că s-a făcut o greșită interpretare a probatoriului administrat în cauză, nu a fost corect reținută situația reală de fapt, îmbunătățirile aduse imobilului constituie cheltuieli voluptorii, iar metodologia folosită de expertul tehnic judiciar la evaluare nu este cea corectă, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului, raportat și la criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Amplu argumentat și bine motivat, instanțele judecătorești anterioare, printr-o integrală și corectă apreciere a probelor, au stabilit adevărata situație de fapt și de drept. în principiu, pentru a fi pusă în executare silită, o hotărâre judecătorească trebuie să fi rămas definitivă ori să fi devenit irevocabilă. Astfel cum rezultă din prevederile art. 374 alin. (1) C. proc. civ. "nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie", iar pe de altă parte art. 376 alin. (1) C. proc. civ., precizează că "se investesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive, ori au devenit irevocabile".
Multiplele aspecte invocate în dezvoltarea motivelor de recurs, fac referire la situația de fapt și la fondul cauzei deduse judecății, aceste aspecte nefiind posibil a fi invocate în cadrul procedurii necontencioase a investirii cu formulă executorie.
Cadrul juridic și argumentele expuse anterior au făcut ca toate criticile formulate în cererea de recurs să fie înlăturate ca neîntemeiate, a respins ca nefondat recursul P.M. Timișoara și al C.L. Timișoara, nefiind îndeplinite nici una din condițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 186/ A din 1 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1689/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1690/2005. Comercial → |
|---|
