ICCJ. Decizia nr. 1696/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introductivă, reclamanta SC I.L. SA Constanța a cerut obligarea pârâtelor SC R.R.C.P. SA Constanța și SC B.M.M.T. SRL Constanța, la aplicarea dispozițiilor art. 1 și art. 11 lit. c) din O.U.G. nr. 57/2002, privind recuperarea arieratelor către principalii furnizori de resurse energetice și apă, respectiv scutirea sa de la plata majorărilor și penalităților de întârziere în sumă de 243.549.380 lei.
Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1103 din 10 februarie 2004, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, reținând în esență că dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile în cauză.
Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia civilă nr. 402 din 1 iulie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond.
împotriva menționatei decizii reclamanta SC I.L. SA Constanța, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii sale.
în criticile formulate, recurenta-reclamantă susține în esență următoarele:
- că instanța de apel a reținut în mod greșit, că între părțile în litigiu nu există un raport obligațional, ignorând voit sentința civilă nr. 1498/2001 a Tribunalului Constanța, secția comercială și că în cauză nu s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a SC R.R.C.P. SA Constanța față de care înțelege să renunțe la judecată conform art. 246 C. proc. civ.
- că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 57/2002 și în consecință are dreptul la scutirea integrală de la plata majorărilor și penalităților de întârziere pentru suma solicitată;
- că eronat a reținut instanța că nu s-a probat îndeplinirea criteriilor de performanță economico-financiară, prevăzute de actul normativ indicat în condițiile în care au fost depuse acte în acest sens.
Recursul reclamantei este nefondat față de pârâta SC B.M.M.T. SRL Constanța.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată că în mod corect instanța de apel a reținut situația de fapt, în sensul că între recurenta-reclamantă SC I.L. SA Constanța și pârâta SC B.M.M.T. SRL Constanța nu există un raport obligațional căruia să-i fie opozabile prevederile art. 1 pct. c) din O.U.G. nr. 57/2002, față de obiectul recursului, scutirea reclamantei de la plata sumei de 243.549.380 lei, stabilită prin sentința civilă nr. 1498/ COM din 7 iunie 2001 a Tribunalului Constanța, secția comercială, reprezentând contravaloare penalități de întârziere și dobânzi.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 1378/ COM din 16 mai 2000, a admis în parte acțiunea principală a reclamantei SC P. SA Constanța și a obligat-o pe pârâta SC B.M.M.T. SRL Constanța la plata sumei de 857.078.265 lei contravaloare produse livrate și la 299.293.539 lei contravaloare penalități de întârziere și că s-a dispus judecarea cererii de chemare în garanție a pârâtei, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1498/ COM din 7 iunie 2001.
Prin sentința civilă nr. 1498/2001 Tribunalul Constanța a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei SC B.M.M.T. SRL Constanța și au fost obligate chematele în garanție la plata sumei de 1.077.972.334 lei, reclamantei de față SC I.L. SA Constanța, revenindu-i la plată suma de 243.549.380 lei, reprezentând penalități de întârziere și dobânzi.
Față de această situație, se constată că suma de 243.549.380 lei pentru care reclamanta solicită scutirea sa de la plată, este stabilită printr-o hotărâre judecătorească și ca structură este constituită din penalități de întârziere și dobânzi, că ea nu reprezintă contravaloarea facturilor fiscale emise de intimată ca și creditor, către societatea reclamantă, ca debitor, așa cum prevăd dispozițiile imperative ale art. 1 pct. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 57/2002.
Recurenta-reclamantă a fost obligată la plata sumei a cărei scutire o cere, în calitate de chemată în garanție a debitoarei-intimate SC B.M.M.T. SRL Constanța, față de care există un titlu executoriu, ce se bucură de autoritate de lucru judecat.
Așa fiind, cum între părțile în cauză nu se poate reține existența unui raport juridic obligațional direct și cum scutirea se acordă pentru majorările de întârziere și/ sau penalitățile de întârziere datorate pentru neachitarea la scadență a prețului energiei electrice, termice, etc. furnizate, rezultă clar că textul de lege invocat nu este aplicabil și ca atare primele critici ale recurentei nu pot fi reținute.
Cât privește a treia critică, în sensul că recurenta ar fi depus la dosar probe cu privire la îndeplinirea criteriilor de performanță economico - financiară și de disciplină financiară, prevăzute de anexa la ordonanța menționată, nu se mai justifică a fi expuse, în raport de soluționarea primelor două motive de recurs analizate mai sus.
Recurenta-reclamantă prin însăși cererea de recurs a precizat că înțelege să renunțe la recursul declarat împotriva pârâtei SC R.R.C.P. SA Constanța.
în temeiul art. 246 C. proc. civ., partea poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Față de această situație, Curtea a respins ca nefondat recursul reclamantei față de pârâta SC B.M.M.T. SRL Constanța și a luat act de renunțarea aceleași părți la judecata recursului față de pârâta SC R.R.C.P. SA Constanța.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1693/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1694/2005. Comercial → |
|---|
