ICCJ. Decizia nr. 1693/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 22 februarie 2003, reclamantul P.M., a solicitat în contradictoriu cu SC S.G. SA Buzău anularea parțială a hotărârii A.G.E.A. din data de 12 ianuarie 2003, cu privire la numirea administratorului și a cenzorului, propunerea de excludere din societate a reclamantului și promovarea unei acțiuni contra acestuia.
Tribunalul Buzău, în baza probelor administrate prin sentința civilă nr. 38 din 16 ianuarie 2004, a admis în parte acțiunea și a anulat hotărârea adunării generale extraordinare numai în ce privește excluderea din societate a reclamantului, respingând celelalte capete de cerere.
în motivarea soluției, instanța de fond, a reținut că deși competența față de ordinea de zi aparținea adunării generale ordinare, hotărârile adoptate au fost luate cu cvorumul cerut de lege, iar reclamantul nu a votat contra ordinii de zi și nici nu a votat împotrivă, astfel că nu era îndreptățită să formuleze contestație, în condițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 131/1990.
Cu privire la suspendarea dreptului de vot a acționarului SC S.I. SRL, pentru nevărsarea diferenței de capital social subscris, instanța de fond a reținut că aceasta a votat conform dispozițiilor art. 101 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, numai pentru acțiunile deja plătite.
Tribunalul a mai reținut că între SC S.I. SRL și SC S.G. SA nu există interese contrare, deoarece la data ținerii A.G.E.A. nu existau debite între societăți, iar reclamantul nu a indicat și nu a dovedit alte interese contrare.
Prima instanță a menționat că măsura luată privind propunerea de excludere din societate a reclamantului este nelegală, deoarece această sancțiune, prevăzută de art. 164 din Legea nr. 31/1990 se aplică numai societăților în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, iar obligarea cenzorilor și promovarea acțiunii în răspundere a fostului administrator a fost luată cu respectarea legii și a actului constitutiv.
împotriva hotărârii instanței de fond a promovat apel reclamantul criticile privind faptul că tribunalul nu a făcut o distincție clară și legală a competenței A.G.E.A. și că acționarul SC S.I. SRL nu era îndreptățit să-și exercite dreptul de vot, deoarece nu vărsase integral capitalul social și că între societăți erau interese contrare.
Apelantul mai susține că instanța nu a soluționat și cererea referitoare la cheltuielile de judecată, deși la dosar exista dovada achitării acestora.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 480 din 24 iunie 2004, a respins apelul, ca nefondat.
în motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că la fond tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 115 și 157 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Astfel hotărârea din 12 ianuarie 2003 nu este contrară legii întrucât a fost luată în prezența acționarilor, reprezentând trei pătrimi din capitalul social și cu votul unui număr de acționari ce reprezintă cel puțin jumătate din capitalul social respectiv 57% din capitalul social.
în lipsa singurului cenzor ales, dar demisionat și a altor doi cenzori suspendați printr-o hotărâre anterioară convocarea A.G.E.A., pentru numirea altor cenzori a fost legală.
De asemenea instanța de apel a reținut că potrivit art. 101 din Legea nr. 31/1990, orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dreptul la vot fiind suspendat numai pentru acțiunile subscrise dar neplătite, iar pe de altă parte așa cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată nu s-a dovedit că între cele două societăți nu există interese contrare.
S-a înlăturat și critica privind modul de soluționare a capătului de cerere, privind cheltuielile de judecată fiind acordate în limita dovezilor depuse.
Cu petiția înregistrată la data de 14 iulie 2004, reclamantul P.M. a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile soluției instanței de apel vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate ca temei legal art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Astfel se susține că în mod greșit s-a considerat că au fost respectate cerințele cvorumului și majorității cerute de Legea nr. 31/1990, privind hotărârea A.G.A. în măsura în care acționarul majoritar nu vărsase capitalul social la care se obligase, termenul limită fiind septembrie 1998, dispozițiile art. 101 fiind interpretate fragmentat fără să se aibă în vedere și prevederile art. 103 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea recurentul susține că au fost interpretate și aplicate greșit normele referitoare la competențele adunărilor generale ordinare și extraordinare, cât și concluziile suplimentului raportului de expertiză atunci când s-a făcut vorbire despre interesele contrare fiind incidente dispozițiile art. 126 și art. 145 din Legea societăților comerciale.
Recursul este nefondat.
Cu privire la competența adunărilor generale și extraordinare, se reține că în adevăr legea societăților generale prevede distinct aceste competențe numai că nu există stabilită o sancțiune în măsura în care A.G.A. extraordinară poate lua orice hotărâre care nu este contrară legii, în condiția respectării cvorumului cerut de art. 115 din Legea nr. 31/1990.
Mai mult, A.G.A. a cărei anulare se solicită, așa cum au reținut și instanțele au îndeplinit toate cerințele fiind prezenți acționari ce dețin 99% din capitalul social, iar hotărârile s-au luat cu votul de 57% din capitalul social.
De altfel formarea voinței juridice este elementul necesar și suficient în luarea unei hotărâri. Mai mult așa cum reiese din procesul - verbal al A.G.A., recurentul nu a votat împotriva ordinii de zi, iar votul său negativ chiar dacă a fost consemnat în procesul verbal, nu afectează legalitatea hotărârilor luate.
Referitor la susținerea recurentului cu privire la suspendarea dreptului de vot al acționarului majoritar, care nu a efectuat vărsămintele la capitalul social, aceasta urmează a fi înlăturate având în vedere dispozițiile art. 101 din Legea 31/1990, prevede că "orice acțiunea plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel".
Aliniatul 3 al aceluiași articol stabilește că "exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acționarii, care nu sunt la curent cu vărsămintele ajunse la scadență".
Coroborând cele două texte rezultă că acestea trebuie interpretate independent, având o legătură logică între ele, fără să se condiționeze reciproc.
Acționara, societate cu răspundere limitată, a votat numai în considerarea capitalului social vărsat materializate în acțiunile deținute alin. (3), stabilind o sancțiune respectiv suspendarea dreptului de vot dar numai pentru acțiunile subscrise dar neplătite în termenul stabilit și nu pentru totalitatea acțiunilor deținute de acest acționar.
Aleși principiu l-a avut în vedere legiuitorul și la drepturile privind dividendele, art. 67 alin. (2) stabilind expres că "dividendele se vor plăti acționarilor proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat".
Critica privind omisiunea instanței de a corobora dispozițiile art. 101 cu art. 103 din Legea nr. 31/1990, nu poate fi luată în considerație, întrucât acest aspect nu a fost constituit motiv de apel ca și incidența dispozițiilor art. 125 și art. 126 din aceiași lege.
în ceea ce privește interesele contrare dintre acționarul majoritar SC S.I. SA și SC S.G. SA, expertiza contabilă stabilește corect că la data la care s-a ținut A.G.A. nu a existat interese contrare, neexistând debite reciproce.
Față de cele arătate s-au considerat dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1705/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1696/2005. Comercial → |
|---|
