ICCJ. Decizia nr. 1705/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin hotărârea arbitrală nr. 99 din 8 mai 2003, Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. București, a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantului S.L.S.P. București în contradictoriu cu SC S.P. SA București, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a statului S.C.M. S.P. Pitești.
împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamantul care a arătat că a refuzat achitarea taxei de timbru, întrucât declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea A.N.C.M.U. de către Tribunalul Argeș este nelegală această instanță arbitrală neavând competența de a constata nulitatea absolută a unor prevederi din statutul SC S.P. SA.
Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 698 din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondată acțiunea în anulare.
în motivarea soluției, instanța de apel a reținut că potrivit art. 54 din Legea nr. 54/1991, cererile și actele de procedură ale organizațiilor sindicale în fața instanțelor judecătorești sau actele de procedură întocmite pentru acestea sunt scutite de taxa de timbru, această dispoziție legală fiind aplicabilă nu numai cererilor și actelor de procedură din fața instanțelor judecătorești, nu și cererilor formulate de organizațiile sindicale în fața altor organe cu activitate jurisdicțională.
în ce privește competența de soluționare a cauzei de către A.N.C.M.U., instanța de apel a înlăturat critica formulată apreciind că motivul de anulare, prevăzut de art. 364 lit. a) C. proc. civ., nu este întemeiat față de clauza cuprinsă în statutul S.C.M. S.P., și având în vedere dispozițiile art. 3131și art. 3433C. proc. civ.
împotriva acestei decizii a declarat recursul reclamantul, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate ca temei legal art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că instanța de apel a dat o interpretare greșită dispozițiilor Legii nr. 54/1991 și a Codului de procedură civilă.
Astfel se susține că conform Legii nr. 59/1993, s-a introdus în C. proc. civ. Cartea IV, Despre arbitraj, care instituie o procedură arbitrală în materie determinată, fără a include și litigiile din domeniul muncii.
Pe de altă parte, recurentul susține că potrivit Legii nr. 54/1991, prevede că cererile și actele de procedură ale organelor sindicale sunt scutite de plata taxei de timbru dispoziție legală ce se aplică în fața oricăror organe cu activitate jurisdicțională, nu numai la instanțele judecătorești.
Mai mult susține că obiectul cauzei dedus judecății derivă dintr-un conflict de muncă situație în care potrivit art. 95 din Legea nr. 168/1999, aceste acțiuni sunt scutite de taxa de timbru.
De asemenea se apreciază că litigiul nu este de competența arbitrajului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3431și art. 3433C. proc. civ., prin clauză compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște, în raport de contractul cu care este investită sau în legătură aceasta să fie soluționate pe calea arbitrajului, ceea ce face ca, asemenea convenție să excludă, pentru litigiul ce face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești.
în cauză, statutul societății pârâte, la capitolul dispoziții finale (art. 73 și 74) cuprinde clauza conform căreia, societatea meșteșugărească își soluționează litigiile cu celelalte organizații ale cooperației meșteșugărești, cât și cu membrii cooperatori, în cadrul Curții de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. București.
Obiectul litigiului îl constituie o dispoziție menționată în statutul societății pârâte ai căror membrii sunt membrii sindicatului reclamant, se înscrie în clauza prevăzută de art. 343 C. proc. civ.
Față de cele arătate critica privind modul de soluționare a acțiunii în anulare cu referire la art. 364 lit. a), privind competența de soluționare pe calea arbitrajului este nejustificată.
Cu privire la plata taxei de timbru se reține că potrivit art. 54 din Legea nr. 54/1991, cererile și actele de procedură ale organizațiilor sindicale în fața instanțelor judecătorești, sau actele de procedură întocmite, pentru acestea sunt scutite de taxa de timbru.
Așa cum a reținut și instanța de apel, această dispoziție legală se aplică însă numai cererilor și actelor de procedură din fața instanțelor judecătorești, nu și cererilor formulate de organizațiile sindicale în fața altor organe cu activitate jurisdicțională cum este cazul A.N.C.M.U.
Față de această dispoziție legală, instanța de arbitraj a pus în vedere achitarea taxei de timbru, iar motivarea recurentului pentru neachitarea acesteia a fost aceea potrivit căreia în mod nelegal s-a declinat competența de soluționare de către Tribunalul Argeș la A.N.C.M.U., fără însă a declara recurs împotriva acesteia.
Pe de altă parte nu s-a putut reține că în speță ar fi aplicabile în materia timbrajului, dispozițiile Legii nr. 168/1999 întrucât obiectul cauzei nu s-a putut încadra în categoria conflictelor de muncă.
Față de cele arătate, s-a considerat dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1711/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1693/2005. Comercial → |
|---|
