ICCJ. Decizia nr. 1709/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1709/2005
Dosar nr. 10700/2004
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 7 iunie 2004, reclamanta B.I.L.N.C. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta SC H. SA Breaza să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. SC H. SA Breaza din 30 aprilie 2004, publicată în M. Of. nr. 1457 din 19 mai 2004 referitoare la majorarea capitalului social.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea a cărei anulare o cere s-a decis majorarea capitalului social prin emiterea de acţiuni de la 60.439.850.000 lei (compus din 2.412.594 acţiuni fiecare cu o valoare nominală de 25.000 lei) la 85.439.850.000 lei (compus din 3.417.594 acţiuni fiecare cu o valoare nominală de 25.000 lei) şi că s-a acordat acţionarilor existenţi un termen de subscriere preferenţială de 30 zile de la publicarea hotărârii în M. Of., cu precizarea că subscrierea se va desfăşura în două etape.
S-a susţinut că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 206 din Legea 31/1991 şi art. 116 alin. (2) din OUG 28/2002, referitoare la obligativitatea acordării dreptului de preferinţă de cel puţin o lună de zile tuturor acţionarilor societăţii.
A mai învederat reclamanta că hotărârea a fost adoptată fără actualizarea valorii activelor imobilizate la data convocării A.G.A. şi în lipsa calculării subsecvente şi obligatorii a unei prime de emisiune cel puţin egală cu diferenţa de valoare dintre activul net pe acţiune şi valoarea nominală înregistrată a acţiunilor, în conformitate cu normele speciale aplicabile operaţiunilor de acest tip în societăţile deţinute public, conform OG 28/2002.
Tribunalul Prahova, secţia comercială, prin sentinţa comercială 1542 din 26 iunie 2004 a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că prin hotărârea A.G.E.A. publicată în M. Of. în 19 mai 2004, s-a hotărât majorarea de capital social prin emisiunea a unui milion de acţiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei, prevăzându-se ca subscrierea să se desfăşoare în două etape (10 zile – 12 zile), etape în care puteau subscrie numai toţi acţionarii societăţii, fiind respectat astfel dreptul de preferinţă al acestora.
A reţinut prima instanţă că în cauză au fost respectate prevederile art. 206 din Legea 31/1990.
De altfel, reclamantei i-a fost admisă subscrierea unui număr de 9753 acţiuni.
Cu privire la actualizarea valorii activelor imobilizate, tribunalul a reţinut că C.N.V.M. a fost informat cu privire la întrunirea A.G.E.A. în vederea majorării capitalului social, instituţie care a dispus suspendarea tranzacţionărilor de acţiuni.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, solicitând anularea hotărârii A.G.E.A. din 30 aprilie 2004 ca fiind ilegală modalitatea atipică de majorare a capitalului social.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia 678 din 22 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.I.L.N.C., împotriva sentinţei comerciale 1542/2004 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu pârâta SC H. SA Breaza.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă următoarele.
Termenul de 30 de zile pentru subscrierea preferenţială, prevăzut de art. 206 din Legea 31/1990, a fost respectat având în vedere că şi în a 2-a etapă cei care puteau subscrie erau tot acţionarii societăţii, iar reclamanta avea posibilitatea de a lua cunoştinţă de hotărârea A.G.E.A. din M. Of. sau din ziarele în care s-a publicat.
Se mai susţine că hotărârea nu este nulă absolut în condiţiile în care C.N.V.M. a constatat în baza art. 34 şi 51 din OUG 28/2004 că majorarea capitalului social nu încalcă prevederile legale în materie.
A mai reţinut instanţa de apel că majorarea capitalului cu numerar s-a făcut doar pentru realizarea susţinerii financiare a firmei, care trecea printr-o situaţie grea datorită obligaţiilor restante către bugetul statului şi pentru evitarea declanşării procedurii falimentului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs, timbrat, reclamanta B.I.L.N.C.
Prin motivele de recurs se critică Decizia pentru aplicarea greşită a art. 20, art. 211 din Legea 31/1990 şi art. 116 alin. (2) din OUG 28/2002, modificate prin Legea 525/2002, iar ca urmare a acestui fapt s-a constatat ca fiind legală hotărârea A.G.E.A. deşi dreptul de subscriere preferenţială a fost redus la 10 zile calendaristice, deoarece numai în prima etapă de subscriere le-a fost permis tuturor acţionarilor existenţi la data de referinţă să subscrie. Ca urmare, cea de a doua etapă (20 zile) a fost deschisă numai acţionarilor care au subscris şi în cadrul primei etape de subscriere.
De asemenea, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate, respectiv nu i se poate imputa recurentei că nu şi-a manifestat intenţia de participare şi la a doua subscriere având în vedere că prin adresa din 3 iunie 2004 a solicitat C.A. al pârâtei să-i comunice numărul de acţiuni rămase, data limită de subscriere, preţul unei acţiuni.
O altă critică adusă hotărârii se referă la faptul că nu s-a actualizat valoarea activelor imobilizate la data convocării A.G.E.A., conform art. 116 alin. (3) şi (4) din OUG 28/2002.
De asemenea se susţine că C.N.V.M. nu poate exercita un control al legalităţii în materie – majorări de capital la societăţile deţinute public tranzacţionate pe piaţa de capital, neavând prerogative jurisdicţionale.
În concluzie se arată că încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la majorarea capitalului social, care sunt norme imperative, atrage nulitatea absolută a A.G.E.A.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., reclamanta solicitând modificarea deciziei, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
Intimata pârâtă prin „răspunsul" la motivele de recurs a solicitat respingerea căii de atac ca nefondate.
Examinând Decizia recurată prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Astfel, problema litigiului dintre părţi o constituie corecta interpretare şi aplicare a prevederilor legale care reglementează operaţiunea de majorare a capitalului social al SC H. SA Breaza.
Potrivit art. 210 alin. (1) din Legea 31/1990, capitalul social se poate mări prin emisiunea de acţiuni nou sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi.
Articolul 211 din acelaşi act normativ prevede că hotărârea A.G.E.A., pentru majorarea capitalului social se va publica în M. Of., acordându-se pentru exerciţiul dreptului de preferinţă un termen de cel puţin o lună din ziua publicării .
Articolul 216 alin. (1) din Legea 31/1990, specifică împrejurarea că acţiunile emise pentru majorarea capitalului social trebuie să fie oferite spre subscriere în primul rând acţionarilor, în proporţie cu numărul de acţiuni pe care aceştia le posedă şi cu obligaţia ca aceştia să-şi exercite dreptul de preferinţă în termenul fixat de adunarea generală, dacă actul constitutiv nu prevede alt termen.
În alin. (2) se prevede că operaţiunea de majorare a capitalului social efectuată cu acordarea dreptului de preferinţă către acţionarii existenţi este lovită de nulitate absolută.
Articolul 116 alin. (2) din OUG 28/2002, prevede, în consens cu dispoziţiile anterior citate, că majorarea capitalului social prin noi aporturi în numerar sau în natură, se face cu acordarea dreptului de preferinţă tuturor acţionarilor societăţii.
Hotărârea A.G.E.A. a SC H. SA din 30 aprilie 2004, care deschidea o linie de majorare a capitalului social permiţând acţionarilor exercitarea dreptului de preferinţă în două etape (de 10 zile + 20 zile) este lovită de nulitate absolută întrucât încalcă prevederile imperative de protecţie pentru toţi acţionarii societăţii.
Ori, în cauză, dreptul de subscriere preferenţială a fost efectiv redus la numai 10 zile calendaristice, întrucât numai în prima etapă de subscriere le-a fost permisă tuturor acţionarilor existenţi la data de referinţă subscrierea preferenţială şi proporţională la majoarea de capital.
Cea de a doua etapă de subscriere (de 20 zile calendaristice) a fost rezervată unei subscrieri deschise numai acţionarilor care au subscris şi în cadrul primei etape de subscriere şi nu tuturor acţionarilor (la acest moment nu se cunoştea nici o formă de aducere la cunoştinţa publică a rezultatului subscrierilor înregistrate în prima etapă.
Instanţa de apel, ca şi cea de fond de altfel, a reţinut greşit că termenul de 30 zile pentru subscrierea preferenţială a fost respectat, având în vedere că şi în a doua etapă cei care puteau subscriere erau tot acţionarii societăţii.
În fapt, nu toţi acţionarii puteau subscrie ci numai cei care au subscris în prima etapă, împrejurare care demonstrează că termenul de 30 zile nu a fost respectat.
Articolul 211 din Legea 31/1990 (fost art. 206) cuprinde a normă imperativă de protecţie a tuturor acţionarilor unei societăţi, garantând posibilitatea participării proporţionale a tuturor acţionarilor la orice majorare de capital în cadrul dreptului de subscriere preferenţială, pe o perioadă nu mai mică de o lună calendaristică. După expirarea acestui termen se poate lua o decizie cu privire la închiderea majorării, continuarea subscrierii, oferea acţiunilor spre subscriere publică etc.
În speţă, dreptul de subscriere preferenţială a fost redus la numai 10 zile, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, încălcare care atrage nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. (nulitate absolută expresă, prevăzută de lege).
Un alt motiv de nulitate al hotărârii A.G.E.A. a SC H. SA Buzău se referă la faptul că hotărârea de majorare a capitalului social la această societate a fost adoptată fără actualizarea valorii activelor imobilizate la data convocării adunării generale şi în lipsa calculării subsecvente şi obligatorii unei prime de emisiune cel puţin egale cu diferenţa de valoare dintre activul net pe acţiune şi valoarea nominală înregistrată a acţiunii, conform normelor speciale aplicabile operaţiunilor de acest tip în societăţile deţinute public, conform art. 116 alin. (3) şi (4) din OUG 28/2002 (act normativ în vigoare la acel moment).
Susţinerea instanţei de apel, ca de altfel şi a celei de fond, că hotărârea A.G.E.A. nu ar fi lovită de nulitate absolută în raport de faptul că C.N.V.M. a constatat, conform art. 34 şi 51 din OUG 28/2002 că acţiunea de majorare a capitalului social nu încalcă prevederile legale în materie, este greşită şi este în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 131 din Legea 31/1990, care conferă numai instanţelor de judecată prerogativele controlului legalităţii conţinutului, formei şi modalităţilor de desfăşurare ale adunării generale ale acţionarilor.
C.N.V.M. nu este abilitată de lege să exercite un control al legalităţii majorărilor de capital la societăţile deţinute public tranzacţionate pe piaţa de capital la societăţile deţinute public tranzacţionale pe piaţa de capital, cum este cazul societăţii pârâte.
Concluzionând, dispoziţiile legale anterior menţionate, referitoare la majorarea de capital social, sunt norme imperative, aprobate pentru protejarea drepturilor acţionarilor, astfel că încălcarea lor atrage sancţiunea nulităţii absolute.
În consecinţă, în raport de aceste considerente, apare ca inutilă analizarea şi a celorlalte motive de recurs, care de altfel privesc netemeinicia hotărârii instanţei de apel.
Potrivit art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei Curţii de Apel Ploieşti pe care o va modifica în sensul că va admite apelul reclamantei.
Pe cale de consecinţă, va schimba în tot sentinţa Tribunalului Prahova în sensul că va admite acţiunea reclamantei şi va dispune anularea hotărârii A.G.E.A. din 30 aprilie 2004 a SC H. SA Breaza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.I.L.N.C., împotriva deciziei nr. 678 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei. Schimbă în tot sentinţa nr. 1542 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Prahova în sensul că admite acţiunea reclamantei B.I.L.N.C. şi dispune anularea hotărârii adunării generale extraordinare din 30 aprilie 2004 a SC H. SA Breaza.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1707/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1833/2005. Comercial → |
|---|
