ICCJ. Decizia nr. 1836/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1836/2005
Dosar nr. 9655/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti la data de 17 aprilie 2004, înregistrată la nr. 7190, reclamanta, SC M. SA a chemat în judecată pârâta, B.C.I.Ţ. SA, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea acesteia să-i plătească suma de 40.000 dolari S.U.A., reprezentând prejudiciul pe care i l-a creat prin operaţiunea de debitare abuzivă a contului curent deschis la această bancă, plus dobânda aferentă acestei sume la nivelul perceput de menţionata bancă la creditele în valută, al cărei cuantum de 800 dolari S.U.A. a fost precizat, prin petiţia depusă la dosar la data de 10 septembrie 2003.
Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 15239, pronunţată la data de 27 noiembrie 2003, în dosarul nr. 7190/2003, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, cu motivarea că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 998-999 C. civ., întrucât nu se poate reţine vreo faptă ilicită în sarcina pârâtei.
Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 113, pronunţată la data de 30 martie 2004, în dosarul nr. 235/2005.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, ca fiind corectă, concluzia instanţei de fond în sensul că, în speţă, nu poate fi atrasă răspunderea intimatei-pârâte în lipsa unei fapte culpabile a acesteia şi a unui prejudiciu pe care să-l fi produs apelantei reclamante prin debitarea contului său cu suma în litigiu, faţă de prevederile stipulate la pct. 25 şi la pct. 33 din condiţiile generale de afaceri ale b.c.I.Ţ. SA, pe care aceasta le-a acceptat prin semnarea cererii de deschidere a contului.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă SC M. SA, invocând ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţele au interpretat, greşit, actul dedus judecăţii, ignorând faptul transmiterii C.E.C. - ului prin gir şi efectele prevăzute de Legea C.E.C. - ului pentru această operaţiune juridică şi au aplicat, eronat, prevederile pct. 25 şi pct. 33 din Condiţiile generale de afaceri ale contactului de cont curent, considerând, greşit, că în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale a B.C.I.Ţ. SA, pentru a face aplicarea art. 998 şi 999 C. civ.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în principal, că transmiterea unui gir spre încasare nu exonerează pe girant de garanţia de plată, astfel că, în lipsa unei clauze de exonerare girantul, SC M. SA răspunde faţă de giratara, B.C.I.Ţ. SA de neplata C.E.C. - ului, apreciind, că, în mod corect, instanţele au aplicat prevederile art. 25 din Condiţiile generale de afaceri privind acordul, expres, anticipat, la debitarea contului cu sau fără notificare şi au reţinut neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ.
Recursul este fondat.
Astfel, este de observat că operaţiunea de transmitere prin gir de către beneficiarul SC M. SA a C.E.C. - ului bancar nr. 200258 din 28 ianuarie 2002, andosat şi predat în original, conform cerinţelor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, modificată, către B.C.I.Ţ. SA, a indus acesteia calitatea de giratar recunoscută prin întâmpinare şi exercitată, ca atare, prin faptul de a fi încasat, în cont propriu, suma înscrisă pe acest instrument de plată de la banca plătitoare J.P.M.C.B., în baza convenţiilor de cash letter şi de a fi plătit girantului contravaloarea C.E.C. - ului girat.
Având în vedere, deopotrivă, că menţionatului gir îi lipseşte menţiunea „spre încasare" sau o altă menţiune prevăzută de art. 24 din evocatul act normativ şi că B.C.I.Ţ. SA nu a dovedit că instrumentul de plată în litigiu i-a fost prezentat în vederea obţinerii unui comision sau speţe de remitere, rezultă că instanţele fondului, considerând-o, în această operaţiune, bancă intermediară, prin calificarea dată astfel raporturilor juridice dintre părţi, au interpretat, greşit, actul juridic dedus judecăţii.
Aşa fiind, fapta giratarei B.C.I.Ţ. SA de a debita, automat, fără înştiinţare prealabilă, la data de 20 ianuarie 2003, contul curent al SC M. SA cu suma de 40.000 dolari S.U.A., cu intenţia dolosivă de a-şi recupera, în acest mod culpabil, în dauna acesteia, menţionata sumă, ce-i fusese debitată de banca plătitoare, J.P.M.C.B. în urma refuzului băncii trăgătoare, I.O.B.S. de a plăti trasului H.N.Y. C.E.C. - ul în discuţie, pe motiv că era falsificat în ce priveşte valoarea, beneficiarul şi data emiterii, în loc de a urma, într-o asemenea situaţie, împotriva girantului, obligat de regres, procedura prevăzută de Legea C.E.C. - ului, are caracter delictual, dedus atât din abuzul contractual săvârşit cu intenţie, echivalent cu dolul, care caracterizează reaua credinţă în această materie, cât şi din încălcarea dispoziţiilor legale incidente.
Faţă de evidenţa întrunirii, cumulative, a condiţiilor prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ., se constată că refuzul aplicării acestor texte de către instanţe, în speţă nu se justifică şi că pct. 25 şi pct. 33 din Condiţiile generale de afaceri ale B.C.I.Ţ. SA, au fost, greşit aplicate, întrucât suma de 40.000 dolari S.U.A., înscrisă în contul curent al SC M. SA, urmare a operaţiunii de girare a C.E.C. - ului de către menţionata bancă, nu reprezintă o sumă necuvenită, în sensul precizatului pct. 25, lipsind astfel de obiect „prevederile", „normele" şi „procedurile de lucru" ce pot fi opuse clientului, la care se referă pct. 33.
Pentru aceste considerente, apreciind îndeplinite cerinţele art. 304 alin. (1) pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului pe care o va schimba, în tot, astfel că va admite acţiunea reclamantei, aşa cum a fost întregită prin precizarea făcută la data de 10 octombrie 2003, cu consecinţa obligării pârâtei să plătească acesteia suma de 48.000 dolari S.U.A., cu titlu de despăgubiri ce se constituie, în respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, din prejudiciul efectiv, reprezentat de suma de 40.000 dolari S.U.A., debitată ilicit din contul curent al SC M. SA şi din beneficiul nerealizat, reprezentat de dobânzile aferente acestei sume, neîncasate ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, cuantificate de reclamantă, în exerciţiul dreptului său de dispoziţie, la 800 dolari S.U.A., în considerarea nivelului mediu al dobânzii de 6% perceput de B.C.I.Ţ. SA la creditele în valută în perioada cuprinsă între data debitării: 20 ianuarie 2003 şi data introducerii acţiunii: 20 aprilie 2003, calcul necontestat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SA Bucureşti.
Modifică Decizia civilă nr. 113 din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 15239 din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, pe care o schimbă şi admite acţiunea astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâta B.C.I.Ţ. SA Bucureşti la plata sumei de 40.800 dolari S.U.A. cu titlu de despăgubiri.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1833/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1895/2005. Comercial → |
|---|
