ICCJ. Decizia nr. 1914/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1914/2005
Dosar nr. 9337/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 august 2002, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta SC P.B.A. SRL Brad şi a solicitat ca aceasta să-şi execute obligaţia asumată prin contractul de vânzare de acţiuni din 2 august 1999 la punctul 8.6 de a asigura plata datoriilor societăţii către F.P.S. (în prezent A.P.A.P.S.) respectiv să plătească suma de 102.945 lei, reprezentând daune interese moratorii datorate pentru plata cu întârziere a dividendelor cuvenite pe anul 1995, cu plata de daune interese cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei pe zi de întârziere în caz de neexecutare.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2371 din 18 octombrie 2002 a anulat ca netimbrată acţiunea reclamantei.
Prin Decizia civilă nr. 329 din 14 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţată de tribunal, ce a fost casată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
S-a reţinut în considerentele deciziei că acţiunea este scutită de taxa de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, întrucât reclamanta este o instituţie publică conform OUG nr. 296/2000, iar obiectul litigiului se referă la recuperarea unor sume de bani care potrivit art. 9 alin. (1) din OUG nr. 88/1997 modificată prin Legea 99/1999 se varsă la bugetul de stat.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1804 din 23 iulie 2003 a respins acţiunea reclamantei, cu motivarea că fiind o acţiune evaluabilă în bani era obligatorie îndeplinirea procedurii, prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., a concilierii directe.
Pe fondul litigiului s-a reţinut că reclamanta nu şi-a dovedit acţiunea în sensul că nu a depus la dosar hotărârea A.G.A. prin care s-au fixat dividendele cuvenite pe anul 1995 şi nu a comunicat instanţei dacă s-au achitat sau nu dividendele pretins datorate.
Prin Decizia civilă nr. 1953 din 21 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului ce a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut în considerentele deciziei că reclamanta este scutită de plata taxei de timbru în raport de dispoziţiile art. 401 din OG 208/2002 de modificare a Legii nr. 137/2002, deci de calitatea acesteia şi nu de obiectul acţiunii care este nepatrimonială în executarea unei obligaţii de a face.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 335 din 11 februarie 2004 a respins acţiunea reclamantei, hotărâre confirmată prin Decizia nr. 131 din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, în urma respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că în contractul încheiat cu pârâta aceasta în calitate de cumpărătoare a acţiunilor, şi-a asumat obligaţia de a plăti datoriile SC A. SA Brad într-o perioadă anterioară dobândirii calităţii de acţionară.
S-a apreciat că şi în situaţia în care reclamanta ar fi dovedit că pârâta datorează daune pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 1995, cererea reclamantei s-a stins prin prescripţie în sensul dispoziţiilor art. 1091 C. civ.
Împotriva acestei decizii reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că obligaţia pe care intimata şi-a asumat-o prin clauza 8.6 lit. c) din contractul de vânzare cumpărare de acţiuni, ca în calitate de cumpărător „să asigure plata datoriilor societăţii către F.P.S." este o veritabilă obligaţie de rezultat care nu a fost executată până în prezent.
S-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că dreptul la acţiune este prescris, întrucât nu a solicitat SC A. SA plata daunelor calculate pentru întârzierea în plată a dividendelor în temeiul Legii nr. 31/1990, pentru ca termenul de prescripţie să fie raportat la data aprobării bilanţului contabil pentru anul 1995. Că în raport de obiectul acţiunii, obligarea intimatei la respectarea clauzei 8.6 din contract, termenul de prescripţie se calculează de la data semnării contractului 2 august 1999.
Deci, acţiunea a fost formulată la 30 iulie 2002, înaintea împlinirii termenului de prescripţie de 3 ani.
A precizat recurenta că prin clauza nr. 8.6 lit. c) din contract a fost stipulată o obligaţie prin care intimata pârâtă s-a angajat să obţină un rezultat determinat, respectiv plata de către societatea privatizată a datoriilor pe care le avea în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, şi este deci îndreptăţită să solicite îndeplinirea exactă a obligaţiei în conformitate cu prevederile art. 1073 C. civ.
Recursul nu este fondat.
Părţile au încheiat contractul din 2 august 1999, prin care SC P.B.A. SRL cu sediul în localitatea Brad a cumpărat de la F.P.S., D.T.H. un număr de 1.569 acţiuni în sumă totală de 1.569.000 lei, reprezentând 2,136% din valoarea capitalului social subscris al societăţii.
La punctul 8.6 lit. c) din contract s-a stipulat clauza conform căreia, cumpărătorul se obligă să asigure plata datoriilor societăţii (SC A. SA Brad) către F.P.S.
Din interpretarea acestei clauze contractuale, nu rezultă că intimata pârâtă s-ar fi obligat să plătească datoriile societăţii, sau că le-ar fi preluat până la privatizare aşa cum reclamanta a pretins în litigiul dedus judecăţii.
Singura obligaţie pe care şi-a asumat-o la pct. 8.6 lit. a) a fost de a discuta cu ocazia aprobării în A.G.A. a bilanţului pe anul în care societatea se privatizează sumele necesare pentru plata drepturilor ce se cuvin reprezentantului F.P.S. în A.G.A. pe perioada până la data privatizării societăţii, conform contractului de reprezentare.
Reclamanta a precizat în acţiunea sa că obligaţia asumată de pârâtă este de a asigura plata datoriilor, deci o obligaţie de „a face" şi în mod corect instanţa de apel a examinat motivele aduse hotărârii instanţei de fond având în vedere obiectul litigiului dedus judecăţii.
Susţinerea recurentei că prin clauza nr. 8.6 lit. c), a fost stipulată o obligaţie prin care intimata pârâtă s-a angajat să obţină un rezultat determinat, respectiv plata de către societatea privatizată a datoriilor pe care le avea în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, este o simplă apărare care nu a fost dovedită.
În ceea ce priveşte prescripţia dreptului reclamantei de a cere dividende pentru anul 1995 (dacă s-ar fi dovedit) în mod corect instanţa de apel a reţinut că acesta s-a prescris şi pe cale de consecinţă, şi dreptul accesoriu privind plata daunelor interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor.
Astfel, dreptul la acţiune pentru dividende aferente anului 1995 s-a născut în luna aprilie 1996, iar acţiunea s-a formulat de reclamantă la data de 2 august 2002, deci peste termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Susţinerea recurentei că în raport de obiectul acţiunii termenul de prescripţie curge de la data semnării contractului 2 august 1999 este o apărare invocată pentru a se eluda dispoziţiile legale privind prescripţia extinctivă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 131 din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1895/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1927/2005. Comercial → |
|---|
