ICCJ. Decizia nr. 1717/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială nr. 1476 din 4 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta SC R. SA cu sediul în Caracal județul Olt, împotriva pârâtei A.P.A.P.S. cu sediul în București, ca prematură.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, la termenul din 28 ianuarie 2003, a invocat din oficiu excepția prematurității introducerii acțiunii, pe considerentul că, potrivit dispozițiilor art. 7201C. proc. civ., data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate de reclamant, iar potrivit art. 5, reclamantul este obligat să facă dovada convocării la conciliere a pârâtului, ulterior după expirarea termenului de 30 de zile să înregistreze cererea introductivă la instanță, aceste termene nefiind respectate.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 1005 din 10 iunie 2003, a admis recursul declarat de recurenta SC R. SA Caracal, împotriva sentinței comerciale nr. 1476 din 4 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata A.P.A.P.S., a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că, analizând actele existente la dosar, recurenta a respectat dispozițiile art. 7201C. proc. civ., privind încercarea soluționării litigiului prin conciliere directă cu intimata, însă intimata nu a dat curs cererii de conciliere directă.
în fond după casare, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 1773 din 5 februarie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R. SA Caracal, în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S., în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.026.607.200 lei, reprezentând cota de 60% din ratele achitate la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 17 aprilie 1995 și suma de 385.227.700 lei dobândă legală, precum și cheltuieli de judecată.
Pentru fundamentarea acestor hotărâri, rejudecând cauza, instanța de fond prin încheierea de la 15 decembrie 2003 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. De asemenea a reținut că părțile au încheiat contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni din 17 aprilie 1995 și 22 decembrie 1995, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de acțiuni reprezentând 40% și 30% din capitalul social al SC R. SA Caracal, prețul fiind achitat integral.
în aceste împrejurări pârâta nejustificat a refuzat restituirea cotei de 60% din prețul achitat pentru contractul nr. 129/1995, încălcând dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 55/1995 și dispozițiile art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, care a menținut sistemul de facilități instituit prin legea abrogată, pentru conturile încheiate până la data intrării în vigoare a ordonanței.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 366 din 28 iunie 2004, a admis apelul formulat de apelanta A.P.A.P.S., împotriva sentinței nr. 1773 din 5 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în sensul că a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca prescrisă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, în principal a stabilit că sunt incidente dispozițiile speciale care reglementează prescripția dreptului material la acțiune, deoarece potrivit art. 3228 din O.U.G. nr. 88/1997, așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 99/1999, termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se valorifică un drept conferit prin O.U.G. nr. 88/1997 este de 3 luni de la data termenului scadent.
împotriva deciziei comerciale nr. 366 din 28 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC R. SA Caracal, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că hotărârea a fost dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii precum și împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor și dovezilor de apărare administrate, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 2, 9 și 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă A.V.A.S. București a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul urmând a fi admis în limitele și considerentele care vor fi expuse.
Este de necontestat că la data de 14 iunie 2004, instanța de apel constatând cauza în stare de judecată, în temeiul art. 150 C. proc. civ., a declarat terminate dezbaterile și a acordat părților cuvântul în apel. Deoarece instanța nu a putut hotărî de îndată, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 260 C. proc. civ., a amânat pronunțarea la data de 21 iunie 2004. Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 21 iunie 2004, aceeași instanță, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, a dispus amânarea pronunțării la data de 28 iunie 2004.
Verificând cele două încheieri pronunțate la data de 14 iunie 2004 și 28 iunie 2004, rezultă neîndoios că nu au fost semnate de un judecător.
Corect s-a reținut în practicaua deciziei comerciale nr. 366 din 28 iunie 2004 a Curții de Ape București, secția a VI-a comercială, aspectul că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14 iunie 2004, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care constituie parte integrantă din prezenta decizie. Sub aspectul elaborării hotărârii, când pronunțarea hotărârii a fost amânată, mențiunile arătate vor fi cuprinse în încheierea de dezbateri, despre care se face vorbire în hotărâre, cu care, de altfel, încheierea face corp comun.
Este unanim admis, în doctrină și în practica judiciară, că lipsa acestei încheieri sau nesemnarea ei de către judecători atrage nulitatea hotărârii.
Din modul de formulare al art. 261 C. proc. civ., care arată elementele care trebuie să alcătuiască conținutul hotărârii, în termeni imperativi, specifică că hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde, la pct. 8, arătarea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, precum și semnăturile judecătorilor și grefierului.
Din perspectiva principiilor care guvernează procesul civil, lipsa semnăturii judecătorului reprezintă un element esențial, care atrage nulitatea hotărârii.
Cadrul juridic și argumentele expuse anterior, au condus la admiterea recursului declarat de reclamanta SC R. SA Caracal, împotriva deciziei comerciale nr. 366 din 28 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1718/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1719/2005. Comercial → |
|---|
