ICCJ. Decizia nr. 1812/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1432, pronunțată în ședința publică de la 2 septembrie 2003 de Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția privind lipsa competenței materiale a instanței și a fost admisă excepția privind lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. De asemenea a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea pentru rezilierea contractelor de concesiune, de închiriere și a actelor adiționale, evacuare, pretenții formulată de reclamanta P.O.O. cu sediul în Odobești, prin reprezentanții săi legali, împotriva pârâtului M.C., domiciliat în Odobești.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția necompetenței materiale a instanței nu este întemeiată, deoarece aceste contracte de închiriere și concesiune au natura juridică a unor contracte comerciale. în această situație, chiar dacă verificarea îndeplinirii obligațiilor contractuale se face, potrivit dispozițiilor codului civil, care reglementează contractele, instanța competentă a soluționa litigiul este cea comercială, iar potrivit art. 4 C. com., sunt fapte de comerț celelalte contracte și obligații ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contractul nu rezultă din însuși actul.
Referitor la excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de art. 7201C. proc. civ., s-a reținut că nu au fost îndeplinite de către reclamantă cerințele legale.
Astfel, potrivit art. 7201C. proc. civ., reclamantul trebuie să convoace partea adversă, să-i comunice în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, să atașeze actele doveditoare și să trimită convocarea prin mijloace de comunicare, care asigură transmiterea textului și confirmarea de primire.
Susținerea reclamantei că adresa nr. 4628 din 1 iulie 2002, reprezintă convocarea la conciliere nu poate fi primită, întrucât această adresă nu cuprinde conținutul prevăzut de art. 7201C. proc. civ., respectiv pretențiile reclamantei și nici nu s-au atașat dovada comunicării convocării la conciliere. în aceste condiții a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 12/ A din 21 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta P.O.O., cu sediul în Odobești, împotriva sentinței civile nr. 1432 din 2 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că prima instanță, în urma analizării complete și critice a probelor administrate și aplicării dispozițiilor legale în materie, corect a apreciat că litigiul dintre părți are natură comercială și că nu au fost respectate de către reclamantă prevederile art. 7201C. proc. civ. Adresa din 2 iulie 2007, comunicată pârâtului prin R 58 din 3 iulie 2003, nu poate constitui o dovadă a îndeplinirii procedurii concilierii directe, din conținutul său rezultând că reclamanta a invitat pârâtul să se prezinte la sediul său în vederea predării spațiilor din str. N. Ioniță, pentru care a fost încheiat contractul de închiriere până la data de 14 mai 2002 și a terenului concesionat.
împotriva deciziei civile nr. 12/ A din 21 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs P.O.O, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeincie, considerând că adresa cu nr. 4628 din 2 iulie 2002, constituie convocare la conciliere în condițiile, prevăzute de art. 7201C. proc. civ., fiind invocate și elementele care vizează fondul cauzei.
Intimatul pârât M.C., prin întâmpinarea depusă a cerut respingerea recursului.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta P.O.O., a chemat în judecată, prin cererea înregistrată la 19 mai 2003 la Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1417/2003 pe pârâtul M.C., în calitate de asociat unic al SC A. SRL Odobești, pentru rezilierea contractelor de concesiune și închiriere și a actelor adiționale la aceste contracte, evacuarea din spațiile ocupate, obligarea pârâtului la plata sumei de 21.496.541 lei, reprezentând contravaloare concesiune și închirierea, conform contractelor încheiate, plus majorări și penalități de întârziere, precum și cheltuielile de judecată.
Instanțele judecătorești anterioare au greșit atunci când au apreciat că în cauză reclamanta nu a respectat dispozițiile, privind soluționarea litigiilor în materie comercială, conform reglementărilor instituite de dispozițiile art. 7201C. proc. civ. Astfel în procesele și cererile în materie comercială, evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Reclamanta s-a conformat acestor proceduri și a convocat partea adversă prin scrisoarea recomandată nr. 58 din 3 iulie 2002, comunicându-i în scris pretențiile sale. Semnificație juridică în acest sens o reprezintă adresa nr. 4628 din 2 iulie 2002, din care rezultă fără echivoc că reclamanta a invitat la sediul Primăriei Odobești pe pârâtă în vederea predării spațiului pentru care a existat contract de închiriere până la data de 14 mai 2002 și a terenului concesionat, deoarece s-a refuzat semnarea actului adițional pentru anul 2002. Mai mult, în partea finală a scrisorii este stipulat expres că ea constituie o conciliere a litigiului de natură comercială. Scopul urmărit de dispozițiile cuprinse în art. 7201C. proc. civ., civilă îl constituie în esență aducerea la cunoștința pârâtei adverse a situației de fapt și de drept invocată de reclamant și o posibilă soluționare a litigiului prin conciliere directă, aspecte care se regăsesc cu prisosință în probele administrate în cauză.
în acest context, pentru rațiunile juridice expuse, s-a admis recursul declarat de reclamanta P.O.O., împotriva deciziei civile nr. 12/ A din 21 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, pe care în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a casat și a trimis cauza la Curtea de Apel Galați pentru soluționarea pricinii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1816/2005. Comercial → |
|---|
