ICCJ. Decizia nr. 1814/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr. 2624/2003, A.P.A.P.S. București a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC A. SA Pitești și SC R. SA Pitești, să oblige pârâtele la plata sumei de 1.073.447.111 lei, reprezentând dividende pe anii 1996-1999 cu daune moratorii, având în vedere convenția nr. 587 din 16 august 1999, cu daune cominatorii de câte 1.000.000 lei pe zi.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 2907/ C din 3 noiembrie 2003, a respins acțiunea reținând că pârâta SC A. SA a achitat contravaloarea acțiunilor ce au făcut obiectul convenției nr. 587/1996, că obligația cu privire la dividende a fost asumată sub rezerva situației financiare pozitive a SC R. SA, iar această societate nu a realizat beneficii pentru a se putea plăti dividende.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 72/A/C din 11 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva deciziei mai sus menționate.
A.P.A.P.S. a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
în mod greșit instanța de apel consideră că obligația asumată de cumpărător prin clauza nr. 8.7 din convenție se încadrează în dispozițiile art. 1652 C. civ., deoarece cumpărătorul și-a asumat o obligație principală, respectiv plata datoriilor societății privatizate, obligația respectivă nu are un caracter accesoriu cum este cazul fidejusiunii.
în raport de actele dosarului și obiectul cererii de chemare în judecată, instanța nu putea reține că a intervenit prescripția.
Recursul a fost respins pentru următoarele motive:
La data de 30 martie 2000, între reclamantă și SC A. SA s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni aparținând SC R. SA Pitești, în care la art. 8.7 se prevede că, SC A. SA se obligă "să asigure", printre altele "plata datoriilor societății către F.P.S., respectiv plata dividendelor pe anii 1996-1998" și a "convenției de restructurare nr. 587 din 16 august 1999, în vederea efectuării de investiții în sumă de 298.000.000 lei".
Actul prin care SC A. SA se obliga, chiar reținând că la "plată", s-a încheiat la 30 martie 2000, obligația prevăzută în art. 8.7 fiind distinctă de cea a plății acțiunilor, acțiunea a fost promovată la data de 3 iunie 2003 peste termenul de trei ani, prevăzut de dispozițiile art. 11, raportat la art. 3 din decretul nr. 167/1968, situație reținută corect de instanța de apel, pe această bază se arată în decizie că, chiar în situația unei obligații rezultând din dispozițiile art. 1654 C. civ., însă SC A. SA nu putea fi obligată la plată pentru că datoria nu mai exista nici față de SC R. SA.
în plus, nu este lipsit de relevanță a se reține că în cauză nu s-a făcut dovada aprobării plății unor dividende pentru anii 1996-1998.
Pentru motivele arătate, reținând legalitatea deciziei recurate, s-a respins ca nefondat recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1798/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1776/2005. Comercial → |
|---|
