ICCJ. Decizia nr. 1816/2005. Comercial
Comentarii |
|
Prin sentința nr. 3123/ C din 25 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă excepția invocată de SC S.O. SA, cu sediul social în comuna Oarja Județul Argeș și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă A.P.A.P.S. cu sediul în București, împotriva pârâtelor AS S.O. PAS și SC S.O. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată la data de 25 martie 2003, reclamanta a chemat în judecată pe cele două pârâte solicitând ca prin hotărârea ce se ca pronunța acestea să fie obligate la executarea obligației, prevăzute la clauza nr. 8.7 lit. c), asumată prin contract și la plata de daune interese cominatorii. în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin clauza nr. 8.7 litera c din contractul de vânzare - cumpărare din 3 aprilie 2000, cumpărătorul în calitate de acționar al societății s-a obligat să asigure plata salariilor societății către F.P.S. în sumă de 2.368.000 lei, reprezentând credit de restructurare acordat de F.P.S. București, societății mamă SC R.P. SA și preluate pe bază de protocol de divizare, iar pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract.
Pârâta SC S.O. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este parte în contract, excepția prematurității întrucât nu s-a efectuat procedura concilierii prealabile și excepția nulității absolute a prevederilor art. 8.7 lit. c) din contractul de vânzare - cumpărare.
Fiind analizate cu prioritate excepția de prematuritate, instanța de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată, deoarece obiectul cauzei nu este o obligație de a face, ci o acțiune bazată pe o răspundere civilă contractuală evaluabilă în bani. în consecință este obligatorie îndeplinirea procedurii concilierii directe reglementată de art. 720 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 94/ A - C din 8 martie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București, împotriva sentinței nr. 3123/ C din 25 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în prezentul litigiu scopul pentru care reclamanta s-a adresat instanței este de a recupera pretinsa creanță. Din modul de redactare al acțiunii rezultă că obiectul cererii este o obligație "de a da" evaluabilă în bani, pentru care se impune respectarea procedurii instituită de legiuitor prin art. 7201C. proc. civ. Față de scopul urmărit de reclamanta și prin felul cum a formulat acțiunea, din care reiese că tinde la recuperarea efectivă a sumei, reprezentând fond de restructurare, soluția apelată a fost considerată legală și temeinică.
împotriva deciziei nr. 94/ A-C din 8 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate cu consecința admiterii apelului A.P.A.P.S. și schimbării în totalitate a sentinței nr. 3123/2003, iar pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și obligării intimatei pârâte la executarea obligației, prevăzute la clauza 8.7 lit. c) asumată prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. AG/ 14 din 3 aprilie 2000, considerând că acțiunea nu este evaluabilă în bani, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă AS S.O. PAS a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul urmând a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta A.P.A.P.S. București, atunci când a chemat în judecată pe cele două pârâte, a motivat cererea cu maximă claritate și anume că solicită executarea obligației, prevăzută la clauza nr. 8.7 lit. c) asumată prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. AG/14 din 3 aprilie 2000, în sensul de a asigura plata datoriilor SC S.O. SA, către F.P.S. /A.P.A.P.S. în cuantum de 2.368.420.000 lei, reprezentând credit de restructurare acordat societății mamă SC P.R. SA Periș și preluate pe bază de protocol la divizare, precum și obligarea la plata de daune - interese cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei pe zi de întârziere în executarea obligației.
Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, considerând că finalitatea demersului juridic inițiat de reclamantă îl constituie, fără echivoc, realizarea executării obligației contractuale în cuantum de 2.368.420.000 lei. în acest context se va da o eficiență juridică maximă dispozițiilor privind soluționarea litigiilor comerciale, reglementate de art. 7201 C. proc. civ. și anume că în procesele și cererile în materie comercială, evaluabile în bani, cum este și prezentul litigiu, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Neprocedând astfel, soluțiile pronunțate de instanța fondului și apelului sunt corecte, sub aspectul admiterii excepției de prematuritate a acțiunii promovate de reclamantă, care nu a respectat reglementările impuse în materie prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.
Cadrul juridic și argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate de recurenta - reclamantă să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din condițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 94/ A-C din 8 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
în temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat recurenta A.V.A.S. București la plata sumei de 24.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC S.O. SA.
← ICCJ. Decizia nr. 1812/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1819/2005. Comercial → |
---|