ICCJ. Decizia nr. 1837/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin hotărârea arbitrală nr. 263 din 16 ianuarie 2003, pronunțată de Arbitrajul Camerei de Comerț și Industrie a Județului Galați, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R.A.A.Z.L. Galați în contradictoriu cu pârâta SC R.G. SRL Galați și s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 246 din 7 aprilie 2000.
Pentru a pronunța această soluție arbitrajul a reținut că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de concesiune menționat, în sensul că nu i-a achitat reclamantei concesiunea redevența anuală cuvenită.
împotriva acestei hotărâri arbitrale a formulat acțiune în anulare pârâta.
Prin decizia nr. 621 din 20 iunie 2003, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 263/2003 și a dispus anularea acestei hotărâri, reținând cauza spre soluționare în fond. Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că instanța arbitrală a încălcat normele imperative de procedură ale art. 85 C. proc. civ., privind citarea părților în proces.
în fața Curții de apel părțile au administrat probe cu înscrisuri și s-a efectuat o expertiză tehnică.
Prin decizia nr. 210 din 8 aprilie 2004, Curtea de Apel Galați, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta R.A.A.Z.L. Galați, împotriva pârâtei SC R.G. SRL Galați și a dispus rezilierea contractului de concesiune încheiat între părți cu nr. 246 din 7 aprilie 2000.
Curtea de apel a reținut că din actele dosarului cât și din raportul de expertiză tehnică rezultă că pârâta a concesionat de la reclamantă o suprafață de teren de 3680 m.p., situat în Incinta Zonei Libere Galați, pentru desfășurarea activităților specifice Zonei Libere.
Conform art. 2.3 contractul de predarea primirea terenului se face eșalonat pe bază de procese verbale de predare primire potrivit graficului stabilit în oferta tehnică a concesionarului care face parte integrantă din contract.
Redevența pentru suprafața concesionată era o redevență anuală de 73.600 dolari S.U.A. plătită trimestrial pe baza facturii emise de concedent.
Concesionarul pârât nu și-a achitat obligațiile contractuale, iar conform art. 7.2 din contract, concedentul a reținut suma din garanția de bună execuție a contractului.
Potrivit art. 8.6 din același contract, pârâta avea obligația contractuală ca în termen de 30 zile calendaristice să reîntregească garanția contractuală.
Pârâta nu a făcut dovada cu proba solicitată - expertiza tehnică topometrică a contradicțiilor dintre situația de pe teren și cele rezultate din caietele de sarcini.
Cu privire la lucrările de îndiguire efectuate de pârâtă și suportate de reclamantă prin contract era stipulat obligația concesionarului să asigure din surse proprii toate măsurile pe care le consideră necesare, pentru protejarea și siguranța în zona liberă.
Deci pârâta este cea care nu și-a respectat obligațiile luate prin încheierea contractului din 7 aprilie 2000.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen pârâta SC R.G. SRL Galați, solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. în drept s-au invocat prevederile art. 299 și urm. și art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
în motivarea recursului trimiterile la motivele de nelegalitate ale deciziei atacate sunt destul de vagi, putându-se cu greu face, de către instanță, o încadrare a lor în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Toate aspectele invocate vizează, în principal, o apreciere a stării de fapt reținută de instanță și o nemulțumire asupra interpretării probelor administrate.
Astfel, se insistă asupra faptului că instanța a reținut greșit cu privire la obligațiile contractuale ale părților contractului de concesiune că numai pârâta recurentă nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, deși a manifestat bună-credință în executarea contractului, spre deosebire de reclamanta intimată care a evitat modificarea clauzelor contractului urmare modificărilor legislative.
Invocându-se art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susține că decizia cuprinde motive contradictorii respectiv se reține că reclamanta intimată nu și-a respectat obligațiile contractuale dar la pronunțarea hotărârii se are în vedere numai obligația pârâtei recurente cu privire la plata redevenței.
Intimata-reclamantă a invocat, pe cale de excepție, nulitatea recursului, conform art. 3021C. proc. civ., întrucât nu sunt incidente motivele de nelegalitate ale deciziei atacate. Deși așa cum s-a arătat, motivele de recurs sunt vagi, pentru că se indică motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., înalta Curte a respins această excepție.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte constată că acesta este nefondat.
în privința motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se poate observa că decizia nu cuprinde motive contradictorii, așa cum susține recurenta. Mențiunile deciziei, cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale de către reclamantă, invocate de recurentă, nu sunt motive reținute de instanță ci aserțiuni, susțineri, ale pârâtei recurente făcute cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, consemnate în partea introductivă (practicaua) deciziei. Ori, Curtea de apel a fost constantă, în a reține, în cuprinsul deciziei, nerespectarea obligațiilor contractuale de către pârâta-recurentă.
De altfel, revenind la primul aspect invocat în recurs, recurenta-pârâtă nici nu neagă neîndeplinirea integrală a obligațiilor sale contractuale ci susține doar că nici intimata-pârâtă nu și-a respectat obligațiile, mai precis obligația de a modifica, prin acte adiționale, contractul de concesiune, urmare modificărilor legislației în domeniu. O asemenea atitudine a concedentului nu justifică modul în care concesionarul (recurenta-pârâtă) a procedat, respectiv a considerat unilateral suspendat contractul de concesiune și nu și-a mai îndeplinit obligațiile contractuale de plată a redevendeței și de reîntregire a garanției de bună execuție, prevăzută de art. 7.1, 7.2, 8.6 și cap. X din contractul de concesiune.
Recurenta invocă dreptul concesionarului de a primi în mod prompt o despăgubire, prevăzută de art. 31 din Legea nr. 219/1998, dar nu a formulat în cauză o cerere reconvențională.
Față de cele de mai sus înalta Curte urmează, ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de SC R.G. SRL Galați.
în temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta a fost obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1824/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1766/2005. Comercial → |
|---|
