ICCJ. Decizia nr. 1775/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Olt - Slatina sub nr. 1515/2001 SC A. SA Slatina a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC A.T.L. SA să dispună anularea în parte a actului juridic intitulat C. din 12 februarie 1998 încheiat între părți.
Tribunalul Olt Slatina, prin sentința civilă nr. 169 din 2 aprilie 2001 a respins ca inadmisibilă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut din convenția încheiată între părți că s-a convenit a fi guvernată de legea engleză și supusă competenței înaltei Curți de Justiție de la Londra și în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 167 lit. c) din Legea 105/1992.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 965 din 16 octombrie 2001 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționată.
SC A. SA Slatina a declarat recurs împotriva deciziei arătând în esență că în raport de dispozițiile art. 149 și art. 157 din 105/1992 instanța română era competentă a judeca cauza.
Recursul a fost respins, ca nefondat.
Este adevărat că, instanțele române conform dispozițiilor art. 148 din Legea 105/1992 sunt competente să soluționeze un litigiu de natura celui cu care a fost investită în condițiile impuse de art. 149 din aceeași lege.
Chiar dacă, astfel cum susține recurenta, condițiile art. 149 ar fi fost îndeplinite, pentru că părțile au convenit, în cadrul unei competențe relative, instanța care a soluționat eventualele litigii rezultate din derularea raporturilor juridice născute din C. încheiată la 12 februarie 1998 și pentru că pârâta a ridicat excepția respectivă la primul termen cu procedura completă, corect instanța în condițiile art. 157 verificându-și competența a respins acțiunea, decizia pronunțată în cauză a reținut corect această situație fiind legală motiv pentru care s-a respins, ca nefondat, recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1772/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1708/2005. Comercial → |
|---|
