ICCJ. Decizia nr. 1835/2005. Comercial

Prin cererea înregistrată sub nr. 1211/COM/2003 la Tribunalul Constanța, secția comercială reclamanții R.M. și R.E. au solicitat obligarea SC N. SRL la plata sumei de 844.800.000 lei (echivalentul în lei al sumei de 25.600 dolari S.U.A.) reprezentând contravaloarea produselor de tâmplărie necorespunzătoare calitativ și care nu pot fi folosite conform destinației lor, a sumei de 15.000.000 lei reprezentând valoarea parchetului degradat ca urmare a infiltrațiilor de apă, a sumei de 150.000.000 lei, cu titlu de daune morale pentru disconfortul creat ca urmare a calității necorespunzătoare a obiectelor de tâmplărie, cu cheltuieli de judecată.

în motivarea cererii reclamanții au arătat că au încheiat, în calitate de beneficiari, contractul de antrepriză nr. 52 din 11 iunie 2001, prin care pârâta, în calitate de antreprenor, s-a obligat să execute lucrări de construcții la imobilul proprietatea lor cu destinație casă de locuit situat în Constanța. Antreprenorul general, pârâta SC N. SRL a executat cea mai mare parte a lucrărilor, iar pentru lucrările care necesitau o anumită specializare a încheiat contracte de subantrepriză. Astfel, pentru livrarea și montarea tâmplăriei (uși și ferestre), pârâta a încheiat cu SC F.C. SRL, contractul de subantrepriză intitulat contract de vânzare-cumpărare nr. 528 din 28 noiembrie 2001, prin care SC F.C. SRL s-a obligat să livreze și să monteze până la data de31 decembrie 2001 tâmplăria în valoare de 22.100 dolari S.U.A. în luna ianuarie 2002 pârâta a achitat societății subantreprenoare, în completarea aceluiași contract, încă 112.000.000 lei (echivalentul a 3.500 dolari S.U.A.) pentru achiziționarea unor geamuri termopan, în locul unor geamuri simple. Au susținut reclamanții că produsele livrate au fost refuzate și returnate, deoarece prezentau o serie de vicii aparente. La data de 30 martie 2002 societatea a făcut o nouă livrare care în aparență corespundea din punct de vedere calitativ, însă la data de 13 octombrie 2002, casa a fost inundată din cauza calității proaste a ferestrelor și ușilor, acestea permițând infiltrarea apei. Au arătat reclamanții că în scopul stabilirii situației de fapt au administrat proba cu expertiza în cadrul asigurării de dovezi și întrucât antreprenorul răspunde contractual față de client pentru toate lucrările executate de subantreprenori, au chemat în judecată pe pârâta SC N. SRL.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție prin care a solicitat obligarea chematei în garanție SC F.C. SRL Miercurea Ciuc la plata sumelor cu care pârâta va cădea în pretenții în ceea ce privește cererea de chemare în judecată și obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată.

în motivarea cererii pârâta a arătat că, în baza contractului de antrepriză încheiat cu reclamanții, a încheiat cu chemata în garanție contractul nr. 528 din 28 noiembrie 2002, având ca obiect livrarea și montarea la imobilul aflat în construcție a obiectelor de tâmplărie, ferestre și uși în valoare totală de 22.100 dolari S.U.A. (inclusiv transportul și montajul). La această sumă s-a adăugat suma de 112.000.000 lei (3.500 dolari S.U.A.) pe care a achitat-o subantreprenorul ca diferență pentru achiziționarea unor geamuri termopan, în loc de geamuri simple. A mai arătat pârâta că primele obiecte de tâmplărie furnizate de chemata în garanție au ajuns pe șantier în februarie 2002, după expirarea termenului convenit în contract. întrucât aceste obiecte nu corespundeau din punct de vedere calitativ, subantreprenorul a procedat la schimbarea obiectelor de tâmplărie, astfel că la data de 22 august 2002, s-a făcut recepția lucrărilor. Ca urmare a unei furtuni puternice cu ploaie în data de 13 octombrie 2002, datorită calității total necorespunzătoare a ușilor și ferestrelor, apa a pătruns în imobil producând pagube mari prin distrugerea parchetului și infiltrarea cu apă a pereților, pe suprafețe mari.

A susținut pârâta că, față de cererea de chemare în judecată și având în vedere că prejudiciul încercat de reclamanți a fost cauzat exclusiv de către subantreprenor, cererea de chemare în garanție a acestuia din urmă este admisibilă.

Prin sentința civilă nr. 66979/COM/2003 Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanții R.M. și R.E., a obligat pârâta SC N. SRL Constanța la plata sumei de 859.800.000 lei, reprezentând daune interese compensatorii constând în contravaloarea produselor de tâmplărie necorespunzătoare calitativ (844.800.000 lei) și a parchetului degradat (15.000.000 lei), a sumei de 150.000.000 lei daune morale și a sumei de 36.698.000 lei cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție la plata sumei de 1.009.800.000 lei, cu titlu de daune și a sumei de 73.396.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pârâta SC N. SRL Constanța în calitate de antreprenor, răspunde pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de el și ale lucrării, după ce a fost recepționată de client, chiar dacă lucrarea nu a fost executată de el personal. întrucât obiectele de tâmplărie nu mai pot fi remediate și urmează a fi înlocuite, pârâta este ținută să plătească suma de 844.800.000 lei, reprezentând contravaloare calitativ precum și suma de 15.000.000 lei, reprezentând contravaloarea parchetului degradat ca urmare a infiltrării apei, în condițiile art. 998 C. civ. A mai reținut instanța că urmare a executării defectuoase a obligației de montare a tâmplăriei, reclamanții au suferit și un prejudiciu moral, pe de o parte, datorită disconfortului creat prin ținerea de folii de plastic la geamuri și uși pentru a împiedica pătrunderea apei, ștergerea pereților și a podelei, iar pe de altă parte, datorită suferințelor psihice cauzate de deteriorările produse locuinței.

în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, prima instanță a reținut că pentru tâmplăria necesară locuinței, pârâta a încheiat contractul nr. 528 din 28 noiembrie 2001, cu SC F.C. SRL, contract care, deși a fost intitulat de părți contract de vânzare-cumpărare, este în realitate un contract de subantrepriză.

Subantreprenorul este ținut să răspundă față de antreprenor pentru lucrările executate după regulile, prevăzute pentru antrepriză, conform dispozițiilor art. 1489-1490 C. civ. Subantreprenorul a încălcat dispozițiile Legii nr. 10/1995, privind calitatea în construcții, deoarece a livrat și montat produse care nu au certificate de calitate, nu a prezentat argumentele tehnice corespunzătoare și nu a participat la recepția lucrărilor. Pentru aceste motive instanța a obligat chemata în garanție la plata către pârâtă a sumelor cu care aceasta a căzut în pretenții.

Prin decizia civilă nr. 188 din 31 mai 2004, Curtea de Apel Constanța, a admis apelul declarat de chemata în garanție SC F.C. SRL Miercurea Ciuc și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte cererea de chemare în garanție respingând, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor morale și obligând-o pe chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 28.195.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, chemata în garanție SC F.C. SRL Miercurea Ciuc, solicitând admiterea lui și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.

La termenul din 9 martie 2005 s-a depus în fața instanței de recurs un înscris intitulat T. și care cuprinde învoiala părților cu privire la stingerea prezentului litigiu dintre ele. înscrisul este semnat de toate părțile din litigiu, identitatea părților, data și conținutul actului fiind atestat de avocat în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) teza a 3-a din Legea nr. 51/1995, privind exercitarea profesiei de avocat.

în temeiul art. 271 C. proc. civ., instanța a luat act de învoiala dintre părți, învoială care, potrivit art. 272 C. proc. civ., a constituit dispozitivul hotărârii.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1835/2005. Comercial