ICCJ. Decizia nr. 1842/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 15 din 19 ianuarie 2001 a Tribunalului Sălaj a fost admisă acțiunea reclamantei SC T. SA, iar pârâta SC A.Z.T. SNC a fost obligată la 35.296.600 lei chirie mijloc transport, cu cheltuieli de judecată aferente.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis în parte prin decizia civilă nr. 439 din 26 aprilie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, sentința fiind schimbată în sensul obligării pârâtei la 57.332.050 lei cu același titlu, apelul declarat de pârâtă fiind respins prin aceeași decizie.
Pentru a hotărî astfel instanța de avut în vedere numărul de km. parcurși cu vehiculul închiriat pârâtei (10.710 km) și cuantumul necontestat de 5.693 lei/ km, așa încât suma datorată de pârâtă a fost stabilită la 57.332.050 lei, pârâta nedovedind o altă sumă convenită cu reclamanta.
Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeincie și nelegalitate.
în dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică cuantumul acordat drept chirie reclamantei susținând că părțile au negociat cu acest titlu 8.000.000 lei lunar și nicidecum o chirie per km. parcurși, suma de 5.693 lei reprezentând de fapt cheltuielile reclamantei pentru km. parcurși și nu chiria convenită cu ea.
De asemenea, recurenta apreciază că greșit i s-a respins proba testimonială în dovedirea cuantumului convenit.
în final, apreciază că suma datorată reclamantei este 12.000.000 lei.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând totodată că împotriva recurentei s-a declanșat la 11 iunie 2002 procedura falimentului.
Prin cererea din 11 mai 2004 recurenta prin fostul său administrator A.M.V. a solicitat judecata în lipsă și respingerea recursului intimatei ca fiind fără obiect, deși recursul este al său și nu al intimatei.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Deși recurenta nu a indicat motivele de casare, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., curtea apreciază că criticile formulate pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Analizând pe fond criticile invocate curtea le apreciază ca nefondate, deoarece instanța de apel a calculat despăgubirile ce se cuvin reclamantei pentru închirierea autobuzului, în raport de calculul făcut chiar de recurentă la fond și aflat la dosar fond, calculul ce a avut în vedere suma de 5.693 lei/ km., așa încât nejustificat pretinde acum un alt cuantum raportat la lună și nu la km. parcurși.
De altfel, din practicaua sentinței de fond rezultă că prețul convenit de părți a fost de 5.693 lei/ km., părțile declarând că nu înțeleg să mai administreze alte probe, așa încât greșit se impută instanței de apel că i s-a respins proba testimonială pe acest aspect.
în consecință, curtea apreciază că recursul declarat de pârâtă a fost nefondat motiv pentru care l-a respins, menținând decizia din apel ca temeinică și legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1840/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1841/2005. Comercial → |
|---|
