ICCJ. Decizia nr. 1841/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 987 din 20 noiembrie 2000, Tribunalul Maramureș a respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.T.F.M. SA București, sucursala Cluj, împotriva pârâtelor SC R. SRL Baia Mare, SC P.I. SRL Ploiești și SC B.R. SRL Constanța, având ca obiect plata sumei de 25.735.800 lei, reprezentând tarife de transport, repredare și T.V.A., precum și 2.172.164 lei cheltuieli de judecată.
în motivarea acestei soluții, instanța a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocat prin întâmpinarea depusă de pârâta SC R. SRL Baia Mare, este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 93.1 din R.T. C.F.R. aprobat prin O.G. nr. 41/1997.
în speță, dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data repredării transportului din 7 decembrie 1998, respectiv data predării transportului - 29 decembrie 1998, ori acțiunea s-a expediat la 12 mai 2000 și s-a înregistrat la tribunal la data de 15 mai 2000, deci cu depășirea termenului de un an.
A fost înlăturată susținerea reclamantei cum că în speță are aplicabilitate termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din decretul nr. 167/1958, întrucât termenul de un an se aplică în egală măsură tuturor părților din contractul de transport.
Apelul declarat de reclamanta S.N.T.F.M. București, împotriva acestei sentințe a fost respins, prin decizia nr. 363 din 11 aprilie 2001 a Curții de Apel Cluj, păstrându-se astfel ca legală și temeinică soluția instanței de fond.
împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs reclamanta S.N.T.F.M., cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.
Recurenta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ.
Criticile formulate de reclamantă privesc greșita aplicare în cauză a prevederilor art. 93.1 din R.T. pe C.F.R. și art. 956 C. com., în sensul că pentru a fi aplicabil speței termenul scurt de prescripție de un an se cer a fi întrunite două condiții: pe de o parte acțiunea să fie introdusă împotriva cărăușului, iar pe de altă parte aceasta să derive din contractul de transport, ceea ce nu este cazul în speță, calea ferată având calitatea de reclamant.
Recurenta a formulat critici și pe fondul cererii, solicitând admiterea acțiunii și pe cale de consecință obligarea pârâtei găsite în culpă la plata tarifelor de transport, legal datorate.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
R.T. C.F.R. din 1997, stabilește termenul de prescripție de un an în cazul acțiunilor derivând din contractul de transport și nu face nici o distincție în raport de partea care formulează acțiunea, având caracter general aplicabil și cazului în care reclamanta este calea ferată.
Prin urmare, existând o reglementare specială în R.T. în sensul celor de mai sus, prevederile art. 3 din decretul 167/1958 nu-și mai au aplicabilitate.
Ca atare, Curtea, în raport de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., a respins recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1842/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1845/2005. Comercial → |
|---|
