ICCJ. Decizia nr. 1848/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 3683/1998 la 26 iunie 1998, reclamanta SC C.U. SA Târgu-Mureș, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC C.M. SA Târgu-Mureș, instanța de judecată să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 11.954.365 lei cu titlu de dobânzi.
în motivarea acțiunii reclamanta arată că pârâta datorează dobânzile solicitate ca urmare a neexecutării sentinței nr. 20 din 10 ianuarie 1997 a Tribunalului Mureș, prin care a fost obligată la plata sumei de 12.957.502 lei, cu titlu de penalități, dobânzi datorate conform art. 43 C. com.
Pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a numitei R.C.R. SA, sucursala Mureș aflată în culpă pentru producerea pagubei.
La termenul din 22 februarie 1998, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită plata dobânzilor calculate începând cu data introducerii acțiunii, dobânzi în cuantum de 14.738.177 lei.
La același termen chemata în garanție a solicitat suspendarea judecății cauzei în baza art. 31 din Legea 64/1995.
Prin sentința nr. 227 din 26 februarie 1999 a Tribunalului Mureș s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 8.560.861 lei, cu titlu de dobânzi aferente creanței de 12.952.502 lei calculată pe perioada 16 aprilie 1997 - 9 iunie 1998.
Prin aceeași sentință s-a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție și suspendarea judecății acesteia, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. și art. 31 din Legea 64/1995, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului.
Pentru a admite în parte acțiunea, instanța de fond a reținut că dobânzile sunt datorate numai pentru perioada cuprinsă între data investirii cu formulă executorie a sentinței și data executării acesteia.
împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SC C.U. SA, invocând greșita aplicare a legii, de asemeni a formulat apel și pârâta SC C.M. SA, invocând greșita aplicare a legii.
Prin decizia nr. 321/ A din 1 noiembrie 1999 a Curții de Apel Târgu-Mureș s-au admis ambele apeluri, s-a desființat sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare împreună cu soluționarea cererii de chemare în garanție.
Instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a cercetat cauza în raport cu prevederile art. 43 C. com. și nu a explicat cum a stabilit suma datorată în raport cu suma pretinsă prin acțiune și că se impunea soluționarea acțiunii principale concomitent cu cererea reconvențională.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a susținut că soluția pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii și se bazează pe o apreciere eronată a probelor.
Prin decizia nr. 4708 din 10 octombrie 2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, s-a admis recursul reclamantei, s-a casat decizia recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare a apelurilor la aceeași instanță.
Prin decizia nr. 16/ A din 21 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta SC C.U. SA, împotriva sentinței civile nr. 227 din 26 februarie 1999 a Tribunalului Mureș.
A fost admis apelul formulat de pârâta SC C. SA, împotriva aceleiași sentințe, s-a modificat în parte sentința în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța decizia instanța de apel a reținut că reclamanta apelantă a solicitat aplicarea dobânzilor B.C.R. la suma datorată cu întârziere însă nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu legat de achitarea de către reclamantă a unor dobânzi către B.C.R., raportată la suma achitată cu întârziere de către pârâta apelantă.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că soluția pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Se arată că în mod greșit instanța de apel, fără a indica în mod expres, a făcut în cauză aplicarea prevederilor O.G. 9/2001, care însă nu este aplicabilă litigiului dintre părți, acesta fiind anterior adoptării ordonanței, iar legea civilă nu retroactivează.
Critica formulată nu este fondată.
în mod corect a reținut instanța de apel că reclamanta este îndreptățită la dezdăunare pentru executarea cu întârziere a sentinței civile nr. 20/1997 a Tribunalului Mureș de către pârâta reclamantă.
în cauză dezdăunarea putea fi solicitată sub două forme, ori se solicita aplicarea ratei inflației la suma datorată, ori în conformitate cu prevederile art. 43 C. com., se putea cere aplicarea taxei de scont a B.N.R. în lipsa unor clauze contractuale.
Recurenta a solicitat aplicarea dobânzilor B.C.R., însă nu a făcut dovada că ar exista un prejudiciu legal de achitarea de recurentă a unor dobânzi B.C.R., raportată la suma achitată cu întârziere de pârâtă.
în consecință nu se poate reține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv O.G. nr. 9/2001 retroactiv.
Deoarece în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pe cale de consecință recursul formulat a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1846/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1849/2005. Comercial → |
|---|
