ICCJ. Decizia nr. 1847/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 13 ianuarie 1999 reclamanta SC T.B. SRL, cere obligarea în solidar a pârâtelor SC E.M.W. SCS prin lichidator SC R.V.A. SA Târgu-Mureș, T.P.G. asociat comanditor și fost administrator la pârâta întâi și SC E.R. Budapesta asociat comanditar la plata sumei de 8.205.365.367 lei, redusă apoi la 2.835.957.640 lei calculată până la 31 decembrie 1998, cu cheltuieli de judecată, precum și punerea sub sechestru asigurător a bunurilor pârâtelor.
Prin sentința civilă nr. 449 din 24 martie 2000, Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ admite acțiunea precizată a reclamantei SC T.B. SRL contra pârâților SC E.M.W., SC E.R. Budapesta și T.P.G. în sensul că obligă pe cele trei pârâte în solidar să achite reclamantei suma totală de 2.832.957.640 lei ce reprezintă preț restant și penalități de întârziere aferente plății prețului, calculate doar parțial și numai până la 10 martie 2000 cu dobânzile legale de la rămânerea irevocabilă a sentinței și până la completa și efectiva achitare, confirmă sechestrul asigurător înființat prin încheierea Camerei de Consiliu din 28 ianuarie 1999 a acestei instanțe, urmând ca bunurile efectiv sechestrate în valoare totală de 2.005.929.000 lei (după evaluarea expertizei extrajudiciare a expertului tehnic evaluator P.V.), coproprietate pe cote părți a celor trei pârâți, să servească în caz de neachitarea benevolă a creanței reclamantei de către pârâți, pentru îndestularea creanței reclamantei în cadrul executării silite.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, în baza contractului nr. 1 din 14 ianuarie 1997, reclamanta a livrat pârâtei SC E.M.W. S.C.S. 149,780 mc. cherestea facturată la valoarea de 101.001.416 lei și ciment rapid facturat la valoarea de 20.572.120 lei, facturile însumând 121.573.536 lei nefiind achitate de pârâtă, motiv pentru care, conform prevederilor contractuale, reclamanta a calculat penalități din cuantumul cărora a solicitat numai 2.711.384.104 lei, sumele fiind pretinse de la pârâtă și de la asociații comanditați ai acesteia, obligați de instanță în temeiul Legii nr. 31/1990.
împotriva sentinței menționate au declarat apel toți cei trei pârâți.
în susținerea apelului său, pârâta SC E.M.W. S.C.S., actualmente în procedura de reorganizare judiciară și faliment, prin lichidator SC R.V.A. SA, a criticat sentința apelată pentru nepronunțarea instanței de fond asupra admiterii în principiu a cererii sale de chemare în garanție împotriva SC S.C., care a executat hala de producție și căreia i-a achitat contravaloarea lucrărilor, inclusiv cimentul și cheresteaua primite de la asociatul T.P.G. și ridicate de la el de reclamantă, fără însă ca respectivele materiale să fi fost achitate acesteia din suma primită; mai arată apelanta că la acordarea dobânzilor nu s-a avut în vedere clauza contractuală prin care acestea au fost stabilite la 0,25% pe zi în loc de 25% cum a modificat reclamanta, astfel că ar fi trebuit să se aplice parțial dispozițiile O.G. 9/2000 și parțial cele ale Legii nr. 76/1992 în vigoare la încheierea contractului, rezultând astfel o dobândă mai mică decât cea stabilită prin reducere la 10% și apoi la 5% de către reclamantă în cadrul dreptului său de disponibilitate. Observă de asemeni apelanta că acțiunea reclamantei trebuie anulată ca netimbrată și nu dată în debit suma de 23.840.519 lei stabilită de instanță în plus, după timbrare, prin recalculare.
Pârâtul T.P.G., prin apelul său motivat și netimbrat, ca asociat și fost administrator, solicită admiterea apelului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 8 și 11 C. proc. civ.
Asociația SC E.R. SA Budapesta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 8 și 11 C. proc. civ., critică hotărârea instanței de fond pentru încălcarea normelor de procedură referitoare la citarea sa, deoarece la termenul din 10 martie 2000 examinarea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta I-a s-a amânat pentru 17 martie 2000 nefiind citată pentru acest termen scurt pe cale diplomatică necomunicându-i-se respectiva cerere și nici raportul de evaluare a bunurilor proprietatea sa montate în hala de producție.
Prin decizia parțială nr. 479/ A din 3 decembrie 2001 Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ admite apelul pârâtei SC E.M.W. S.C.S. prin lichidator SC R.V.A. SA, dispune suspendarea cauzei față de acest apelant în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995, anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâtul T.P.G. și respinge ca nefondat apelul pârâtei SC E.R. Budapesta împotriva sentinței instanței de fond.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pârâta I, respectiv SC E.M.W. S.C.S. se află în procedură de reorganizare judiciară și faliment fiindu-i desemnat lichidatorul, SC R.V.A. SA, sucursala Târgu-Mureș și ca urmare apelul acesteia și deci judecarea acțiunii va fi suspendată conform art. 35 din Legea nr. 64/1995 și art. 244 C. proc. civ., iar reclamanta și va declara creanța din sentința apelată în dosarul de lichidare, cum a și fost notificată de lichidator, ne mai analizându-se criticile aduse sentinței apelate.
Cu privire la apelul asociatului fost administrator T.P.G., instanța reține că deși a fost citat la toate termenele și la toate adresele indicate sau oficiale, ca și la sediul instanței cu mențiunea de a-și timbra apelul cu suma de 26.487.288 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar, acesta nu s-a conformat obligației stabilite de art. 20 din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care apelul a fost anulat ca netimbrat.
Cu privire la apelul pârâtei SC E.R. Budapesta, instanța de apel reține că aceasta a fost citată pentru termenul din 10 martie 2000 când s-a dat un termen scurt, în continuare pentru 17 martie 2000 părțile având termenul în cunoștință, mai puțin apelanta menționată, care, deși nu a fost prezentă la primul termen, nu a fost citată pentru cel de al doilea care era foarte scurt. Mai reține instanța de apel că, ignorând caracterul devolutiv al apelului, apelanta nu a depus concluzii cu privire la fondul pricinii privind nelegalitatea sentinței invocată prin raportare la art. 2 lit. b) și art. 3 din Legea nr. 31/1990, constatând că aportul vărsat la capitolul social al societății în comandită simplă în care este asociată acoperea în totalitate, la data pronunțării sentinței recurate, suma la care a fost obligată în solidar alături de pârâta I și pârâtul II.
Nemulțumită de soluția instanței de apel, pârâta SC E.R. din Budapesta a declarat recurs solicitând ca, în temeiul motivelor prevăzute de art. 304, pct. 5, pct. 9 să fie casate decizia curții de apel și sentința instanței de fond și cauza să fie rejudecată de o instanță de același grad, conform art. 313 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată și cerând și suspendarea executării hotărârii atacate, conform art. 300 alin. (2) și (3).
în motivarea recursului său, recurenta pârâtă invocă nelegalitatea deciziei atacate pentru încălcarea formelor de procedură sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., susținând că nu s-a putut apăra în fața primei instanțe deoarece procesul a fost judecat în condiții de lipsă de procedură, motiv invocat și în apel, examinat de instanța de apel dar, deși considerat întemeiat, neluat în considerare de respectiva instanță cu invocarea de către aceasta a caracterului devolutiv al apelului, deși nu a rejudecat cauza.
Cu invocarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică sentința de fond pentru greșita aplicare a prevederilor Legii nr. 76/1992 potrivit cărora penalitățile de întârziere nu pot depăși volumul prețului datorat, arătând și că cifra de 0,25% a fost corectată înscriindu-se dubios în contract o penalitate de 25% pe zi de întârziere mai arătând și că debitul a fost incorect stabilit, prețul lucrărilor executate trebuind a fi achitat de chemata în garanție SC S.C. SRL Târgu-Mureș, fapt pentru care facturile depuse la dosar de reclamantă nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale pârâtei I cu două excepții, respectiv o factură pentru suma de 43.802.100 lei achitată și a doua pentru suma de 86.546.416 lei, neachitată deoarece fostul administrator, pârâtul T.P.G., s-a angajat să o plătească dar nu a făcut-o, fiind cercetat într-un dosar de înșelăciune cu un prejudiciu total de 4 miliarde lei; motivul este ridicat pentru prima dată în recurs.
Prin încheierea din 7 iunie 2002 dată în camera de consiliu a fost respinsă cererea recurentei de suspendare a executării deciziei parțiale nr. 479 din 2 decembrie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, recurată pentru nedepunerea de către petentă a cauțiunii stabilite.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă că, așa cum a constatat și instanța de apel, recurenta a fost citată regulat la termenul din 10 martie 2000 în dosarul de fond la care nu s-a prezentat și când instanța a dat un termen scurt, în continuare, la 17 martie 2000 pentru examinarea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta I SC E.M.W. S.C.S., termen pentru care recurenta nu a fost citată. Se reține însă că prin aceasta nu s-a pricinuit o vătămare pârâtei recurente, instanța amânând pronunțarea tocmai pentru ca părțile să poată depune concluzii scrise, ceea ce recurenta nu a făcut.
Motivul a fost invocat prin cererea de apel, așa cum rezultă și din adresa din 29 noiembrie 2001, ca unic motiv, iar instanța de apel, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, dând efect deplin prevederilor art. 297 C. proc. civ., a procedat la examinarea cauzei în fond reținând, pe de o parte, că pârâta, deși față de modificările aduse codului de procedură civilă ca urmare a O.U.G. nr. 59/2001, avea obligația să pună concluzii și cu privire la fondul pricinii nu a făcut-o, iar pe de altă parte că instanța de fond a examinat toate aspectele cauzei și a constatat că în temeiul contractului intervenit între reclamantă și pârâta I, care avea ca asociați pe pârâtul II și pe pârâta III, deși contractul trebuia executat cu bună credință conform art. 969 și art. 970 C. civ., nici pârâta I, societate în comandită simplă și nici asociații acesteia nu au plătit contravaloarea mărfurilor livrate de reclamantă. A reținut corect instanța de apel, judecând cauza, că angajarea răspunderii pârâtei III, recurenta, s-a realizat în limitele art. 2 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, aportul pârâtei apelante, recurenta, la capitalul social al pârâtei I fiind suficient pentru acoperirea sumei totale la care au fost obligați pârâții în solidar.
Se constată astfel că instanța de apel, reexaminând cauza, a acoperit viciul de procedură constatat în cursul judecării fondului și a dat o decizie legală și temeinică.
Prin cel de al doilea motiv formulat recurenta critică pentru prima dată în recurs modul în care s-a stabilit de către instanța de fond suma la care a fost obligată în solidar cu ceilalți pârâți apreciind că această instanță nu a ținut cont că o factură a fost achitată și că a făcut o greșită aplicare a Legii nr. 72/1992 în calcularea penalităților de întârziere.
Se reține că această critică nu poate fi făcută pentru prima dată în recurs, fără a fi fost invocată în apel și deci urmează a nu fi primită.
Date fiind însă impreciziile strecurate în dosar cu privire la calificarea calității asociaților pârâți în societatea în comandită simplă, aceștia fiind numiți când comanditori când comanditari ambii, în lipsa contractului de societate pe care pârâții nu l-au depus la dosar, se impune a se preciza că asociații comanditați răspund nelimitat și solidar pentru pasivul social și că asociații comanditari răspund în limita aportului lor la capitalul social, dar că, pot fi administratori ai societății numai asociații comanditați (art. 88 Legea nr. 31/1990), că în denumirea societății în comandită simplă vor fi incluse numai denumirea sau numele asociaților comanditați, iar includerea numelui sau a denumirii altei persoane sau a altui asociat face ca aceștia să poarte automat răspundere nelimitată și solidară pentru pasivul social (art. 34 Legea nr. 26/1990).
în lumina celor de mai sus, pârâtul T.P.G., asociat și administrator al SC E.M.W. S.C.S., a fost asociat comanditat având răspundere solidară și nelimitată pentru pasivul social.
Cum în denumirea E.M.W. S.C.S. se include denumirea asociatei pârâte din Budapesta, SC E.R., aceasta chiar dacă a fost asociat comanditar, ceea ce nu s-a probat în cauză, își antrenează răspunderea solidară și nelimitată pentru pasivul social; astfel că, în mod corect instanța a stabilit răspunderea solidară a pârâtelor față de reclamantă, ceea ce a confirmat corect și instanța de apel, invocând dispozițiile art. 2 lit. b) și ale art. 3 din Legea nr. 31/1990.
Cu această precizare, s-a reținut că decizia parțială pronunțată de instanța de apel a fost legală și temeinică, iar criticile formulate de recurenta pârâtă nu au fost întemeiate, că față de pârâtul T.P.G. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta de înșelăciune invocată de recurentă și că întreaga creanță a intimatei-reclamante a fost înscrisă în tabloul definitiv întocmit de lichidatorul intimatei pârâte I, astfel că recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2030/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1926/2005. Comercial → |
|---|
