ICCJ. Decizia nr. 2030/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 3055, pronunțată la data de 2 octombrie 2003, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, a admis, în parte, acțiunea formulată de S.N.P. P. SA, sucursala Timiș, în contradictoriu cu pârâtele C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara și SC P. SA cu consecința obligării pârâtei C.F.R. M. SA să plătească reclamantei suma de 64.587.883 lei, reprezentând "contravaloare produse livrate constatate lipsă la destinație" și suma de 4.640.273 lei, reprezentând cheltuieli de judecată; a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC P. SA, respingând acțiunea reclamantei față de această pârâtă și față de pârâta SC P. SA și, deopotrivă, cererea reconvențională formulată în cauză de SC P. SA.
Apelurile declarate de pârâtele C.F.R. M. SA și SC P. SA împotriva menționatei hotărâri au fost respinse, ca nefondate, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Ploiești prin decizia nr. 21, pronunțată la data de 15 ianuarie 2004.
împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a formulat recurs apelanta pârâtă SC P. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Este de observat că în speță, calea de atac prevăzută de lege a fi exercitată împotriva sentinței tribunalului este recursul, conform art. 2811C. proc. civ. față de valoarea obligației de plată dedusă judecății, situată sub limita de 200.000.000 lei, prevăzută de acest text legal în redactarea în vigoare la data pronunțării acestei hotărâri.
Așa fiind, se constată că instanța de apel, judecând apelul în cauză a încălcat principiul legalității căilor de atac și, deopotrivă, competența materială de a statua ca instanță de control judiciar întrucât, potrivit art. 299 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, această competență revenea, la acea dată, înaltei Curți de Casație și Justiție.
în considerarea evocatelor dispoziții legale și obiectului cererii dedusă judecății, care excede sferei pricinilor date în competența curții de apel ca instanță de apel, Curtea constată întemeiate motivele de recurs de ordine publică invocate din oficiu, în aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., aspect ce face de prisos examinarea criticilor formulate de recurentă prin cererea sa de recurs vizând fondul cauzei, astfel că în considerarea acestora și în temeiul art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (6) și art. 313 C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre a soluționa calea de atac exercitată împotriva evocatei sentințe cu respectarea art. 2821_i art. 299 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate, vizând și dispozițiile Legii nr. 195/2004 referitoare la competența de a soluționa recursul declarat împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii la data pronunțării lor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2029/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1847/2005. Comercial → |
|---|
