ICCJ. Decizia nr. 2029/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3327 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Prahova, s-a admis în parte acțiunea reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala Neamț și a fost obligată pârâta C.F.R. M. SA București, sucursala Iași la plata sumei de 12.493.779 lei cu titlu de preț. S-a respins acțiunea față de celelalte pârâte.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 138 din 18 decembrie 2003.
în contra acestei decizii a declarat recurs pârâta.
La termenul din 23 martie 2005 înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a pus în discuție în raport de valoarea pretențiilor care este mai mică de 200.000.000 lei și de dispozițiile art. 2821C. proc. civ., ca motiv de recurs de ordine publică, excepția de nelegalitate a căii de atac a apelului și de necompetență materială a instanței în soluționarea acesteia.
Astfel, în speță, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003 care a restabilit în materie comercială, regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță, sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.
Prin urmare, în cauza de față, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să califice calea de atac ca fiind recurs, față de valoarea pretențiilor sub 200.000.000 lei și să-și verifice competența materială care, la acea dată revenea înaltei Curți de Casație, conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ., introdus prin art. 1 pct. 8 din O.U.G. nr. 58/2003.
Neprocedând astfel, instanța a încălcat norme imperative, de ordine publică, privind sistemul căilor de atac și competența materială a instanțelor judecătorești, hotărârea fiind nulă conform art. 159 C. proc. civ.
Așa fiind, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, s-a casat decizia atacată și făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat, în urma aprobării, prin art. 1 pct. 5 din Legea nr. 195/2004, de imediată aplicare, raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., s-a trimis cauza Curții de Apel Ploiești.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2015/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2030/2005. Comercial → |
|---|
