ICCJ. Decizia nr. 1949/2005. Comercial
Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 11 decembrie 2000, cu modificările ulterioare, reclamanții L.L. și T.J. au chemat în judecată pârâtele, SC H. SRL și asociata acesteia, SC H.S. O.C.P.A.S. cu sediul în Kosice, pe SC H. SRL Târgu-Mureș și pe S.I. în nume propriu și ca administrator al SC H. SRL, pentru a se dispune :
1. Constatarea nulității parțiale a actelor adiționale nr. 1 autentificate sub nr. 1865 din 13 septembrie 1999 și a celui cu nr. 5, autentificat cu nr. 641 din 7 februarie 2000, privind cesiunea de către L.L. prin mandatarul S.I. a unui număr de 72 părți sociale (act adițional nr. 4/1999) și respectiv 19 părți sociale (act adițional nr. 9/2000), proprietatea reclamantului L.L. din SC H. SRL către H.S. O.C.P.A.S. și ca urmare a se constata și nulitatea parțială a actului adițional nr. 6/2000, autentificat cu nr. 1601 din 13 iunie 2000 cu repunerea părților în situația anterioară.
2. Constatarea nulității absolute a punctului 4 din actul adițional nr. 3/1999 și pe cale de consecință dispunerea rectificării punctului 3 din actul adițional nr. 4/1999 autentificat cu nr. 1865 din 13 septembrie 1999, în sensul că SC H. SRL Târgu-Mureș, este o societate pe acțiuni.
Ulterior, reclamanții au solicitat a se dispune:
1. Constatarea nulității parțiale a actului adițional nr. 5, autentificat de Biroul notarului public O. cu nr. 641 din 7 februarie 2000, în ce privește cesiunea de către reclamantul L.L., prin mandatar, S.I. a unui număr de 19 părți sociale, 11,73% proprietatea sa din SC H. SRL, către SC H.S. O.C.P.A.S. și ca urmare a se constata și nulitatea parțială a actului adițional nr. 6/2000, autentificat de același notar cu nr. 1601 din 13 iunie 2000;
2. Repunerea părților în situația anterioară în sensul că reclamantul L.L. să-și redobândească cota de 11,73 % din SC H. SRL, astfel ca în final conform înțelegerii din 21 ianuarie 2000, SC H.S. O.C.P.A.S. să dețină 51,23 % (83 părți sociale) reclamantul L.L. 11,73% (19 părți sociale), iar pârâtul S.I. 34,04% (60 părți sociale) din SC H. SRL
Tribunalul Mureș, secția comercială, prin sentința nr. 271 din 14 martie 2001 a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a pct. 2 din actul adițional nr. 4 și pct. 1 din actul adițional nr. 5 în ceea ce privește cesionarea de către reclamantul L.L. prin mandatarul S.I. a unui număr de 72 părți sociale și respectiv 19 părți sociale din SC H. SRL către SC H.S. O.C.P.A.S.
Instanța a mai constatat pe cale de consecință nulitatea absolută a pct. 1 din actul adițional nr. 6 autentificat sub nr. 1601 din 13 iunie 2000, privind cesionarea de către SC H.S. O.C.P.A.S., către S.I. a unui număr de 79 părți sociale deținute de aceasta la SC H. SRL.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară, conform capitolului IV pct. 2 din actul adițional nr. 3 în sensul că reclamantul L.L. deține la SC H. SRL 91 părți sociale, adică 58,18% din capitalul social.
S-a constatat nulitatea absolută a pct. 1 din capitolul IV a actului adițional nr. 3 privind modificarea formei juridice a SC S. SRL din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată.
Pârâtul a fost obligat la 26.701.560 lei, cheltuieli de judecată.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că pârâtul S.I. și-a depășit mandatul cu care a fost împuternicit de L.L., deci actele adiționale s-au încheiat în lipsa consimțământului cedentului, astfel că sunt lovite de nulitate absolută.
împotriva acestei sentințe au declarat apel SC H. SRL reprezentată de S.I., SC H.S. O.C.P.A.S. Slovacia și S.I., în nume propriu, solicitându-se desființarea acesteia cu trimiterea spre rejudecare.
Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia nr. 493 din 11 decembrie 2001 a reținut că toate cele trei apeluri sunt fondate, a desființat sentința atacată și a trimis cauza la instanța de fond pentru rejudecare.
Pe baza analizării actelor de procedură s-a constatat că instanța de fond a încălcat regulile de procedură privind citarea SC H.S. O.C.P.A.S., care este persoană juridică slovacă și în raport de care nu s-a respectat prevederile procedurale în vigoare la data judecății, de a se acorda un termen de cel puțin 6 luni (termen de judecarea pricinii la 25 ianuarie, 16 februarie și 5 martie 2001).
Instanța de apel a reținut, întemeiat că actele de procedură trebuiau îndeplinite conform normelor procedurale în vigoare la acea dată, iar conform art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră principiul nerectroactivității legii de procedură, actul nul nu va fi menținut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, pârâta SC H. SRL Târgu-Mureș și S.I.
Prin recursul declarat, recurenții au susținut încălcarea normelor de competență în ce privește rejudecarea cauzei, urmare admiterii apelului.
Potrivit modificărilor aduse codului de procedură civilă, cu O.U.G. nr. 59/2001 începând cu 1 mai 2001, s-a prevăzut, prin art. 297 alin. (2) că instanța de control, în speță Curtea de apel, anulând în tot sau în parte hotărârea pronunțată, va reține procesul spre rejudecare, deci greșit s-a trimis cauza la instanța de fond, Tribunalul Târgu-Mureș.
Recurenții au formulat critici și privind reținerile și constatările din cuprinsul deciziei atacate.
Recurenții pârâți au susținut că reclamantul T.J. nu are calitate procesuală, pentru că nu figurează în actele societății și au criticat hotărârea în ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată.
în soluționarea recursului se rețin următoarele:
Curtea de Apel Târgu-Mureș a desființat întemeiat sentința instanței de fond, reținând că actele de procedură privind citarea uneia din părți sunt nule.
Este criticabilă, însă, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, fiind încălcate prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit acestei dispoziții procedurale, Curtea de apel urma să rețină cauza spre rejudecare.
Ca urmare, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul a fost admis, astfel că decizia atacată a fost casată, cu trimiterea cauzei aceleași Curți de apel pentru rejudecarea fondului, cu care ocazie a examinat și restul criticilor formulate de recurente.
← ICCJ. Decizia nr. 2014/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1834/2005. Comercial → |
---|