ICCJ. Decizia nr. 2096/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 28 martie 2003, reclamanții L.L.D. și L.C. au chemat în judecată SC V. SRL Timișoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să oblige pârâta să plătească acestora cota parte din profitul și activele societății comerciale, proporțional cu participarea la formarea capitalului social, în cuantumul ce se va stabili pe baza expertizei judiciare de specialitate.
La termenul din 17 ianuarie 2005, fixat pentru judecarea acțiunii în pretenții, pârâta SC V. SRL Timișoara a formulat cerere privind recuzarea tuturor magistraților Tribunalului Timiș.
în motivarea cererii pârâta a invocat respingerea cererilor de probațiune formulate de această parte privind efectuarea unei noi expertize contabile, admiterea probei cu martori, cu referire la B.V., recuzarea experților și înscrierea în fals. Totodată petenta a invocat nerespectarea de către instanța de fond a unor norme procedurale cu referire la strigarea peste rând a cauzei, în lipsa pârâtei, lipsindu-se astfel de eficiență principiul oralității și contradictorialității.
Prin încheierea nr. 11/ bis din 7 februarie 2005, pronunțată, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată cererea formulată de petenta SC V. SRL Timișoara, privind recuzarea tuturor judecătorilor Tribunalului Timiș.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că motivele invocate de petentă și care se referă a un singur judecător, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 27 C. proc. civ.
împotriva acestei încheieri, petenta SC V. SRL Timișoara a declarat recurs, susținând că motivele invocate justificau admiterea cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Timiș.
Ca atare, în mod greșit cererea a fost respinsă ca nefondată.
La data de 22 martie 2005, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 20 și art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Recurenta a susținut că, neprevăzând nici o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, art. 34 C. proc. civ. este neconstituțional în raport de textele menționate din legea fundamentală.
în concluzie, petenta a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea judecării excepției.
Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale și a recursului de față:
Articolul 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, stabilește condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții constituționale, ce se cer a fi întrunite cumulativ.
Este de reținut sub acest aspect că dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului nu este incident în cauză.
Astfel, în cazul controlului de constituționalitate pe cale incidentală, urmare invocării excepției de neconstituționalitate în cursul soluționării cauzei civile în ciclul ordinar al judecății, art. 6 din Convenție nu a stabilit un drept absolut al părții în sensul sesizării instanței de contencios constituțional.
Pe de altă parte, petenta a invocat dispozițiile menționate din convenție și legea fundamentală, care garantează accesul la un tribunal prevăzut de lege și dreptul la un proces echitabil și care se constată a fi fost satisfăcute în cauză, prin primirea cererii de recuzare, trimiterea acesteia instanței competente și judecarea potrivit dispozițiilor legii procesual civile.
în realitate, petenta viza dispozițiile art. 13 din Convenția referitoare la garantarea recursului efectiv în fața unei instanțe naționale și ale art. 129 din Constituția României, privind posibilitatea exercitării unei căi de atac.
Ori, potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., "încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul".
Așadar, liberul acces la justiție și existența unei căi de atac, prin exercitarea căreia să fie provocat controlul judiciar al încheierii de respingere a cererii de recuzare, ca garanții constituționale în consens cu garanțiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată a fi asigurate în acest caz prin normele legii procesual civile.
Astfel, examinarea în fond a cererii de recuzare are loc în condițiile art. 29-32 C. proc. civ., iar controlul judiciar al încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare are loc în condițiile art. 282 sau art. 299, după caz, din același cod.
Ori, sesizarea Curții Constituționale are loc exclusiv în cazul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992.
în cauză, nu este îndeplinită condiția existenței unei norme prohibitive a căii de atac în justiție.
Ca atare, cererea de sesizare a Curții Constituționale, urmează a fi respinsă.
Pe de altă parte, cu referire la recursul declarat de petentă împotriva încheierii menționate, din dispozițiile art. 299 C. proc. civ., rezultă că una din condițiile de admisibilitate a recursului, ce se cer a fi întrunite cumulativ, privește existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă de reformare prin exercitarea acestei căi de atac.
Ori, potrivit art. 282 C. proc. civ., la care face trimitere art. 299 alin. (1) din același cod, încheierile sunt supuse controlului judiciar odată cu hotărârea atacată, prin exercitarea, în condițiile legii, a căii de atac de către partea care își justifică calitatea.
Excepția de la regula generală privește exclusiv încheierile prin care "s-a întrerupt cursul judecății", ceea ce nu se constată în cauză.
Așadar, în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri judecătorești, cu referire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare determinată de lege, care să poată fi supusă, separat, recursului.
Drept urmare, recursul se constată a fi inadmisibil.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, precum și a recursului declarat de aceeași parte, ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2144/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2015/2005. Comercial → |
|---|
