ICCJ. Decizia nr. 1880/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin contestația formulată la data de 13 aprilie 2000 SC F.J.I. SRL Germania a solicitat anularea deciziei nr. 1489 din 15 aprilie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, decizie prin care s-a admis recursul SC S. SA Ciorogârla, declarat împotriva deciziei nr. 885 din 29 mai 1998 a Curții de Apel București, care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
în motivarea contestației se arată că pentru ziua când s-a judecat recursul ea nu a fost legal citată în Germania și nu exista nici o cerere în sensul comunicării actelor de procedură la un sediu ales.
De asemenea, i-a fost încălcat și dreptul la apărare, fiindu-i respinsă cererea formulată în acest sens.
în ceea ce privește fondul recursului, contestatoarea apreciază că soluția a cărei anulare o cere este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece dispozitivul deciziei recurate era semnat de grefier, așa încât sancționarea cu nulitate a deciziei instanței de apel pentru lipsa semnăturii grefierului este greșită.
în drept s-au invocat dispozițiile art. 317 pct. 1 și art. 318 teza 1 C. proc. civ.
Curtea a dispus atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia contestată.
Contestația în anulare este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta:
Din actele dosarului de recurs rezultă că dezbaterile în fond asupra recursului s-au desfășurat la 1 aprilie 1999, dată pentru care contestatoarea de față formulase cerere pentru lipsă de apărare, în care menționase expres termenul din 1 aprilie 1999, așa încât nu poate pretinde că nu a avut cunoștință de termen, instanța de recurs respectând dispozițiile art. 153 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., atunci când a reținut că procedura este legal îndeplinită.
Cât privește încălcarea dreptului său la apărare, pe lângă faptul că instanța de recurs a amânat pronunțarea deciziei la 15 aprilie 1999, curtea apreciază că un asemenea motiv nu se încadrează în dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., invocate de contestatoare și de altfel în nici unul dintre motivele contestației în anulare strict și limitativ reglementate în lege.
Neîntemeiată este și critica ce vizează greșelile materiale, deoarece, din considerentele deciziei din recurs, rezultă că motivul de casare a fost încălcarea normelor speciale, privind soluționarea acțiunii în anulare a unei hotărâri arbitrale și în plus, instanța de casare a reținut că încheierea de amânare a pronunțării nu este semnată de judecători, iar dispozitivul nu e semnat de grefier.
Din decizia de apel rezultă că dispozitivul este semnat de grefier, potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 8 C. proc. civ., lipsa semnăturilor putând fi complinită oricând în cursul procesului.
în atare situație, chiar dacă instanța de recurs a apreciat, printre altele, că decizia recurată ar fi lovită de nulitate și pentru lipsa acestei semnături, Curtea apreciază că această reținere nu se încadrează în greșelile materiale avute în vedere de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., ci eventual ar constitui o greșeală de judecată care însă nu poate fi reformată pe calea contestației în anulare.
De reținut că urmare acestei decizii, contestată în prezenta cauză s-a și rejudecat acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale (decizia civilă nr. 2659 din 3 noiembrie 1999 a Curții de Apel București, secția comercială) iar recursul declarat împotriva acestei decizii, a fost suspendat pentru lipsa nejustificată a părților la 23 mai 2003, după cum a rezultat din dosarul atașat, fiind explicabilă astfel lipsa de interes manifestată de părți în soluționarea contestației de față părțile neprezentându-se, deși din cererea formulată de contestatoare la 4 decembrie 2002, rezultă că avea cunoștință de proces.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1879/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1881/2005. Comercial → |
|---|
