ICCJ. Decizia nr. 1902/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 9 februarie 1999, reclamanta S.I.F. B.C. Arad, a chemat în judecată pe pârâta SC L. SA Bacău, pentru a fi obligată la plata sumei de 135.835.800 lei, reprezentând dividende pentru cota de 30% deținută de reclamantă și aferente anului 1993, plus 345.077.266 lei daune reprezentând actualizarea dividendelor în raport de indicele global de inflație, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 294 din 5 mai 1999, Tribunalul Bacău a admis în parte acțiunea S.I.F. B.C. și a obligat pârâta SC L. SA Bacău la plata sumei de 318.263.270 lei, cu titlu de dividende, plus 9.531.000 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă, în baza deciziei nr. 464 din 30 noiembrie 1999 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, prin care s-au respins, ca nefondate, apelurile ambelor părți.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.I.F. B.C. Arad, iar prin decizia nr. 6184 din 12 decembrie 2000, a secției comerciale a Curții Supreme de Justiție, a fost admis apelul și s-a casat decizia curții de apel, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.
Soluționând pricina în apel, după casare, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat decizia nr. 553 din 6 septembrie 2001, prin care s-a admis apelul societății reclamante și a fost schimbată în parte sentința nr. 294/1999 a Tribunalului Bacău, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei de 135.835.800 lei, cu titlu de dividende, plus 632.686.253 lei daune și 11.607.270 lei cheltuieli de judecată la toate instanțele.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins ca nefondat apelul SC L. SA Bacău.
Cu actul înregistrat la 9 octombrie 2001, reclamanta S.I.F. B.C. a formulat recurs, împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că în mod greșit au fost respinse despăgubirile solicitate pentru perioada 25 ianuarie - 31 decembrie 2000, calculate în raport de taxa scontului.
Prin încheierea secției comerciale din 21 martie 2003, s-a dispus suspendarea judecării recursului, în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 137/2002, raportate la dispozițiile O.U.G. nr. 208/2002, până la încheierea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni, dar nu mai mult de șase luni de la data instituirii supravegherii financiare, cauza fiind repusă pe rol la 6 octombrie 2003, la cererea recurentei.
La 20 ianuarie 2004, reclamanta S.I.F. B.C. a depus precizări, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și obligarea pârâtei la plata sumei de 250.609.582 lei daune calculate la taxa scontului, plus 6.901.489 lei diferență cheltuieli de judecată și 6.884.692 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Recursul reclamantei este nefondat.
Obiectul litigiului de față îl constituie dividendele datorate de pârâta debitoare pentru anul financiar 1993, precum și despăgubirile solicitate de reclamantă pentru neplata la termen a acestor dividende, despăgubirile fiind calculate prin actualizarea sumei în funcție de creșterea indicelui de inflație în intervalul 1997-2000.
Instanța de apel a schimbat în parte sentința tribunalului având în vedere concluziile raportului de expertiză și suplimentul întocmit de expert din care reiese că daunele datorate creșterii prețurilor de consum pe perioada 1 ianuarie 1997 - 25 ianuarie 2000 sunt de 632.686.253 lei.
Pe de altă parte, în mod corect a fost respins calculul despăgubirilor acordate, în temeiul unui act normativ adoptat în anul 2000, în discuție fiind, așa cum s-a arătat, dividendele aferente anului financiar 1993.
Pentru aceste motive, recursul reclamantei a fost respins, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1894/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1832/2005. Comercial → |
|---|
