ICCJ. Decizia nr. 1908/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 57 din 13 ianuarie 2004 dată de Judecătoria Satu Mare, la solicitarea creditoarei SC F.D. SRL Craiova a fost încuviințată executarea silită a sentinței civile nr. 5875/2003, pronunțată de Tribunalul Dolj.
împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat apel debitoarea SC N. SA Satu Mare, prin care a invocat nelegalitatea admiterii cererii de încuviințare a executării silite în condițiile în care hotărârea invocată drept titlu executor a fost atacată cu apel.
Curtea de Apel București, prin decizia nr. 442 din 6 mai 2004 a respins, ca nefondat, apelul cu motivarea că s-au aplicat corect prevederile art. 3731C. proc. civ. și art. 720 alin. (8) C. proc. civ., întrucât hotărârile date în primă instanță privind cererile și procesele în materie comercială sunt executorii.
Decizia Curții de Apel București a fost recurată de debitoarea SC N. SA, pentru motivele prevăzute de art. 304 (10,7 și 9) C. proc. civ., în susținerea cărora a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei excepții care era hotărâtoare pentru soluționarea cauzei, că s-au încălcat prevederile art. 129 alin. (7) și art. 132 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 295 alin. (1) C. proc. civ. și că decizia nr. 442/2004, cuprinde motive contradictorii.
Prima critică vizează în fapt aplicarea art. 7208C. proc. civ., întrucât în opinia recurentei titlul executoriu a cărui punere în executare s-a solicitat era o hotărâre care nu devenise definitivă. La această critică, instanța de apel a răspuns cu trimitere la art. 7208C. proc. civ., dezvoltând doar ideea că hotărârile în materie comercială sunt executorii.
Faptul că nu s-a făcut trimitere la decizia pronunțată în apel prin care sentința ce constituie titlu executoriu a rămas definitivă nu atrage nelegalitatea deciziei cum susține recurenta. De altfel, sentința în baza căreia s-a cerut încuviințarea executării silite era investită cu formulă executorie, iar despre acest lucru nu s-a făcut vorbire în primul motiv de recurs. Mai mult în primul motiv de recurs recurenta se referă la încheierea nr. 57 pronunțată în cauză.
Prin a doua critică, de asemenea nefondată, recurenta a invocat nelegalitatea deciziei pronunțată în apel pentru motivul că instanța nu a verificat, în limitele cererii de apel, situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Au mai fost invocate prevederile art. 129 alin. (7) și art. 132 alin. (1) C. proc. civ., în sprijinul criticii privind nelegalitatea deciziei și pentru motivul că situația de fapt trebuia analizată la data formulării cererii de apel, fiind nerelevant, în opinia recurentei, faptul că titlul executoriu a devenit definitiv după promovarea apelului din acest dosar.
Critica este neîntemeiată întrucât din cuprinsul considerentelor deciziei recurate rezultă că s-a analizat încheierea, prin care s-a încuviințat executarea silită prin prisma prevederilor art. 7208C. proc. civ., insistându-se numai asupra singurului aspect relevant care se desprinde din acest articol și anume că în materie comercială hotărârile sunt executorii. Din lecturarea motivelor de apel nu rezultă că s-au adus argumente care să ducă la altă concluzie în legătură cu noțiunea de titlu executoriu și nici nu era necesar să se analizeze alte aspecte legate de situația de fapt.
Prin urmare, instanța s-a pronunțat conform art. 295 C. proc. civ., în limitele investirii așa cum a cerut debitoarea.
Ultima critică privește contradictorialitatea motivelor cuprinse în decizia recurată (art. 304 alin. (7) C. proc. civ.) în sensul că deși a atacat prin apelul declarat încheierea nr. 58/2004, instanța s-a pronunțat asupra încheierii 57/2004.
Și acest motiv este neîntemeiat întrucât recurenta nu-și poate îndrepta propria sa greșeală de a fi invocat alt număr de încheiere printr-o critică adusă deciziei pronunțată în apel care a verificat actele dosarului și a stabilit corect că s-a încuviințat, prin încheierea nr. 57/2004 executarea hotărârii nr. 5875/2003. Ori, nu i se poate reproșa instanței, că a trecut peste lipsa de acuratețe și corectitudine a debitoarei în redactarea cererii de apel.
în consecință, recursul, potrivit art. 312 C. proc. civ., s-a respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1906/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1912/2005. Comercial → |
|---|
