ICCJ. Decizia nr. 1912/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 12 august 2003, reclamantul F.C., a chemat în judecată pârâta SC A. SA Galați, pentru a fi obligată să încheie un contract de prestări servicii cu reclamantul, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că și-a montat în apartament apometru, ceea ce înseamnă că potrivit Legii nr. 326/2001 și hotărârii consiliului municipal societatea pârâtă trebuia să încheie cu acesta un contract de prestări servicii pentru apă caldă, apă rece și încălzire.
Prin sentința civilă nr. 3076 din 2 decembrie 2003, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului cu motivarea că reclamantul nu are calitatea de utilizator în înțelesul legii, contractul de prestări servicii fiind încheiat corect cu asociația de proprietari.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 75/ A din 12 mai 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.
Cu actul înregistrat la 16 iunie 2004, reclamantul F.C. a formulat motive de recurs împotriva acestei decizii susținând următoarele:
- în mod greșit s-a reținut de instanțe că nu are calitatea de utilizator deoarece, fiind proprietar al instalațiilor de măsurare și consumator, potrivit legii trebuie să aibă și calitatea de utilizator în baza unui contract de prestări servicii;
- dreptul utilizatorului de a încheia contract de prestări servicii este prevăzut de art. 15 din H.G. 1591/2002 și de H.C.L. Galați nr. 31/2003, acte normative ce au fost ignorate de ambele instanțe.
Recursul reclamantului este fondat în sensul celor ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că, invocând mai multe acte normative ce reglementează dreptul de utilizare a serviciilor de apă și canalizare, F.C. a solicitat obligarea societății pârâtă de a încheia un contract de prestări servicii cu reclamantul, cu daune cominatorii în ipoteza neexecutării acestei obligații.
Instanțele au respins cererea reclamantului cu motivarea că acesta nu a dovedit că deține un singur branșament de apă și un racord de canalizare dar, sub acest aspect nu s-au administrat probe, ambele hotărâri fiind netemeinice, conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
într-adevăr, sesizată cu asemenea cerere, instanța avea îndatorirea de a administra probe din care să rezulte dacă, din punct de vedere tehnic, există posibilitatea instalării aparaturii de măsură care să-i confere reclamantului calitatea de utilizator de care se prevalează.
Pentru aceste considerente, a fost admis recursul reclamantului, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., au fost casate ambele hotărâri pronunțate în cauză, iar cauza a fost trimisă instanței de fond care a administrat o probă cu expertiză tehnică în sensul celor de mai sus, în raport de concluziile acestei expertize s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale invocate de recurent.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1908/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1911/2005. Comercial → |
|---|
