ICCJ. Decizia nr. 1913/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiune, reclamata SC O.N.T. SRL București, prin reprezentanții legali a chemat-o în judecată pe pârâta SC O. SA Rădăuți, pentru ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 28.727.320 lei, reprezentând contravaloarea cotei de profit care i se cuvine pe perioada decembrie 2000 - martie 2001, cu daune pentru lipsa de folosință a sumei, calculate în raport de rata inflației.
Judecătoria Rădăuți prin sentința nr. 390 din 12 februarie 2004 a respins acțiunea pentru motivul că părțile nu și-au respectat obligațiile din convențiile încheiate și că s-a mai formulat o cerere prin care s-a încercat recuperarea aceleiași sume pe care Tribunalul Suceava a respins-o ca neîntemeiată.
împotriva sentinței nr. 390 din 12 februarie 2004 a Judecătoriei Rădăuți a declarat apel reclamanta SC O.N.T. SRL, prin care a criticat soluția pe fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 98 din 20 mai 2004, Curtea de Apel Suceava, a constatat că apelanta nu a respectat prevederile art. 20 alin. (3) și art. 11 din Legea nr. 146/1997, întrucât până la termenul fixat de instanță nu s-a achitat suma de 1.174.702 lei taxă judiciară de timbru și suma de 30.000 lei timbru judiciar și în consecință a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantă.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs SC O.N.T. SRL, devenită după schimbarea denumirii SC D.I. SRL București, pentru motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut că instanța de apel a reținut eronat faptul că taxa de timbru nu era achitată în condițiile în care la dosar se afla O.P. nr. 88 din 18 mai 2004, precum și adresa nr. 102 din 18 mai 2004, la care erau anexate dovezile de plată, prin care a solicitat un termen pentru lipsă de apărare asupra căruia instanța nu s-a pronunțat.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea dosarului de apel, Curtea a constatat că, în adevăr, se află O.P. nr. 88 din 18 aprilie 2004, pentru suma de 1.174.702 lei taxă de timbru precum un și timbru judiciar de 30.000 lei. Adresa prin care se solicita termen pentru lipsă de apărare și dovezile de plată amintite au fost înregistrate în ziua pronunțării deciziei de către instanța de apel, iar conform referatului aflat pe această cerere, corespondența i-a fost prezentată completului după pronunțarea deciziei.
în condițiile în care obligația de plată a taxei judiciare și a timbrului judiciar era îndeplinită, prezentarea dovezilor cu întârziere prin serviciul registratură nu trebuie să îngrădească dreptul recurentei, de a supune controlului judiciar sentința fondului.
în consecință, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a constatat că apelul s-a soluționat fără a se cerceta motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate, recursul reclamantei s-a admis, decizia atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1907/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1916/2005. Comercial → |
|---|
