ICCJ. Decizia nr. 1921/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 222, pronunțată la data de 26 ianuarie 2004, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC O. SA Recea, împotriva pârâților P. și C.L.C. Remetea Chioarului.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în speță operează prevederile art. 166 C. proc. civ., privitoare la puterea de lucru judecat, dat fiind faptul că prin sentința civilă nr. 737 din 20 martie 2003, s-a stabilit că pârâții "au cedat acțiunile SC M. SRL".
împotriva soluției arătate a declarat apel reclamanta SC O. SA, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate la fond.
în argumentarea celor invocate, apelanta a arătat că instanța în mod greșit a reținut că operează excepția puterii de lucru judecat, întrucât în speță nu sunt realizate condițiile art. 1201 C. civ.
Astfel, se arată că pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate de persoane, obiect și cauză, iar această identitate de părți și obiect nu există în speță.
Răspunzând celor arătate prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelului, motivând că acțiunile distribuite au fost cesionate de către SC M. SRL Baia Mare.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 308 din 12 mai 2004, a respins apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 735, pronunțată la data de 20 martie 2003, rămasă irevocabilă potrivit deciziei civile nr. 142/2003 a Curții de Apel Cluj, a fost deja analizată și consfințită problema cesionării acțiunilor. Hotărârile menționate rețin că (pârâții în speță), C.L.C. Remetea Chioarului și C.L.C. Săcălășeni, au încheiat cu SC M. SRL Baia Mare, contracte de cesionare prin care au cesionat în total 1.189 acțiuni deținute la SC O. SA (fostă SC M. SA).
Ori, în acest context al statuării cesionării prin hotărâri intrate în putere de lucru judecat, raportat la obiectul acțiunii, respectiv "constatarea că pârâții nu au calitatea de acționari", corect instanța de fond a pus problema incidenței art. 166 C. civ.
în consecință, față de cele expuse, criticile invocate de apelantă nu își găsesc corespondentul în temeiul invocat.
în contra celei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs susținând în esență că:
- hotărârea pronunțată în apel a fost dată cu lipsă de procedură cu comunele Coaș și Coltan, înființate prin reorganizarea comunei Săcălășeni, situație în care P. și C.L.C. Săcălășeni, nu mai puteau reprezenta interesele fostelor C.A.P. - uri;
- în cauză nu sunt îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 1201 C. civ., în susținerea acestui motiv de recurs, reiterând aceleași considerente expuse și în cererea de apel.
în continuare, recurenta arată că pe fondul cauzei, într-o altă cauză ce a format obiectul dosarului Tribunalului Maramureș, dată de același judecător de la fond s-a stabilit că cele două consilii nu au calitate de acționari, în condițiile în care în anul 1993, au cesionat societății recurente.
în consecință, recurenta solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
în ce privește critica potrivit căreia, judecata în apel s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură, adică P. și C.L.C. Săcălășeni nu mai puteau reprezenta interesele fostelor C.A.P. - uri, comuna Săcălășeni, reorganizându-se s-au constituit Comunele Coaș și Coltan, este nefondată întrucât, din examinarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC O. SA Recea, rezultă că pârâtele P. și C.L.C. Săcălășeni, P. și C.L.C. Remetea Chioarului au calitatea de sucursale ale fostelor comisii de lichidare a patrimoniilor fostelor C.A.P. Săcălășeni, Coaș, Coltău, Remetea Chioarului și Berchez, astfel încât s-au stins obligațiile legale față de fostele C.A.P. - uri.
Pe de altă parte, pârâtele au fost legal citate în apel așa cum reiese din încheierile de dezbateri aflate la dosarul de apel, împrejurare față de care recurenta nu a făcut obiecții și nici nu a invocat excepții în acest sens.
Mai mult, recurenta, în calitate de reclamantă a chemat în judecată pârâtele despre care susține că nu au fost legal citate.
în ce privește cel de-al doilea motiv de recurs potrivit căruia, în cauză nu operează excepția autorității de lucru judecat, de asemenea, Curtea constată că este nefondat, cu următoarele argumente:
Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este neîntemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Pentru ca să existe autoritate de lucru judecat este necesar ca, cele două cereri, între aceleași părți și în aceeași calitate să aibă același obiect și aceeași cauză.
în cauză, prin sentința civilă nr. 737 din 20 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Maramureș, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1142 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, s-a constatat că pârâtele din speță au încheiat cu SC M. SRL Baia Mare contracte de cesionare, prin care au cesionat un număr de 1189 acțiuni deținute la SC O. SA (fostă SC S. SA), constatându-se că reclamanta SC M. SRL Baia Mare, are calitatea de acționar la SC O. SA.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, că este suficient, ca din cuprinsul lor să rezulte scopul final urmărit de parte este același în ambele acțiuni.
în acest sens, din enumerarea actelor de la dosar, se constată că prin prezenta cauză reclamanta solicită să se constate că pârâții nu au calitatea de acționari, astfel încât, corect a stabilit instanța de apel că în cauză operează excepția puterii de lucru judecat, în temeiul art. 166 C. civ.
în consecință, recursul declarat de reclamantă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1946/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1922/2005. Comercial → |
|---|
