ICCJ. Decizia nr. 1918/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la data de 15 ianuarie 2004, la Judecătoria Călărași, reclamanta SC S. SA Călărași a chemat în judecată pârâta SC E. SA Călărași, pentru a fi obligată la plata sumei de 284.760.917 lei contravaloare prestări servicii.
în motivarea acțiunii a arătat reclamanta că în baza unor comenzi emise de pârâtă, reclamanta i-a închiriat acesteia diferite utilaje împreună cu personalul deservent pentru prestări servicii, a asigurat repararea unor utilaje și i-a vândut anumite sorturi de balastieră, pentru care a emis o serie de facturi în valoare totală de 384.760.917 lei, din care pârâta a făcut o plată parțială rămânând un rest de plată de 284.760.917 lei.
în drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile articolului 1073 C. civ., articolele 4, 46 și 59 C. com.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a invocat în apărare excepția prematurității acțiunii cu motivarea că obiectul cauzei este comercial, iar reclamanta nu a respectat articolul 720 indice 1 C. proc. civ., care reglementează procedura prealabilă în materia litigiilor comerciale.
Astfel a arătat pârâta că data convocării pentru conciliere a fost fixată în termen de 15 zile de la emiterea adresei de convocare și nu de la data primirii actelor de către pârâtă, în condițiile în care era nevoie de un punctaj contabil pentru stabilirea exactă a sumei datorate, existând 11 facturi, iar în lista reclamantei numărul acestora fiind de 12.
Prin sentința civilă nr. 261 din 11 februarie 2004, Judecătoria Călărași a respins excepția prematurității cererii invocată de pârâtă. A admis în parte acțiunea reclamantei și în consecință a obligat pârâta la plata sumei de 221.630.978 lei, reprezentând contravaloare servicii și contravaloare sorturi balastieră și la plata sumei de 15.585.436 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut că într-adevăr pârâta a fost convocată în vederea concilierii în termen de 15 zile de la data emiterii adresei de convocare și nu a fost stabilită data concilierii prin luarea în calcul a unui termen de 15 zile de la data primirii adresei de către pârâtă, în condițiile art. 720 ind. 1 C. proc. civ., dar această împrejurare nu este de natură a duce la concluzia că lipsește procedura prealabilă, întrucât deși a avut cunoștință de intenția reclamantei de a încerca soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, pârâta nu și-a manifestat interesul față de solicitarea reclamantei deși a avut timp suficient, acțiunea fiind introdusă la instanță în data de 14 ianuarie 2004.
Ca urmare instanța a apreciat că scopul urmărit de prevederile art. 720 indice 1 C. proc. civ., a fost atins în speța de față și ca urmare procedura prealabilă a fost îndeplinită, astfel încât a respins excepția prematurității cererii invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că pârâta a recunoscut un număr de 11 facturi din 12 și că reprezentantul reclamantei a precizat în ședința din data de 11 februarie 2002, că pârâta a mai achitat între timp o parte din debit, astfel încât aceasta s-a redus la 234.760.917 lei din care scăzându-se valoarea facturii neacceptate de pârâtă în sumă de 13.129.937 lei, pârâta are de achitat debitul de 221.630.978 lei.
împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen SC E. SA, criticile vizând nelegalitatea sentinței atacate.
în esență, apelanta susține că deși instanța a făcut aprecieri în sensul nerespectării dispozițiilor art. 720 indice 1 C. proc. civ., de către reclamantă, totuși a considerat că această împrejurare nu este de natură a duce la concluzia că lipsește procedura prealabilă deși nerespectarea acestei dispoziții constituție o neregularitate.
Intimata a depus întâmpinare în combaterea apelului apreciind că sentința este legală și temeinică de vreme ce procedura concilierii a fost inițiată la 13 noiembrie 2003 și acțiunea a fost introdusă la 14 ianuarie 2004, iar apelanta nu și-a manifestat interesul pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă.
Mai arată intimata că în adresa din 13 noiembrie 2003, s-a prevăzut termenul de 15 zile, conform art. 720 indice 1 alin. (3) C. proc. civ., chiar dacă nu s-a stabilit o dată exactă pentru conciliere.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 255 din 3 iunie 2004, a admis apelul pârâtei și, în consecință a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a apreciat că procedura concilierii directe cu pârâta nu a fost îndeplinită, conform dispozițiilor art. 720 indice 1 C. proc. civ. și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., cu următoarea motivare:
Dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie comercială, prevăzute în art. 720 indice 1 C. proc. civ., sunt imperative, nerespectarea lor atrăgând, în raport și de dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a comunicat pârâtei adresa nr. 2936 din 13 noiembrie 2003 la data de 25 noiembrie 2003.
Din conținutul adresei sus arătate rezultă că reclamanta a invitat la conciliere pârâta în termen de 15 zile de la emiterea adresei, cu nerespectarea dispozițiilor art. 720 indice 1 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că: "Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. (2)".
Prin urmare, față de adresa reclamantei rezultă că pârâta ar fi trebuit să se prezinte la conciliere la data de 28 noiembrie 2003 (data emiterii adresei este menționată pe aceasta fiind 13 noiembrie 2003) ori, pârâta a primit adresa cu actele la 25 noiembrie 2003, respectiv 26 noiembrie 2003 (așa cum rezultă din confirmarea de primire aflată dosar apel, pe care s-a aplicat ștampila poștei 26 noiembrie 2003).
în aceste condiții este fără putință de tăgadă că pârâta nu se putea prezenta la conciliere în termen de 15 zile de la emiterea convocării, ne mai având la dispoziție termenul legal stabilit de legiuitor, dincolo de faptul că pe confirmarea de primire este semnătura indescifrabilă a unui "delegat".
Instanța investită cu soluționarea cererii a greșit când a apreciat neîntemeiată apărarea pârâtei sub acest aspect cu atât mai mult cu cât nu a solicitat reclamantei să dovedească modalitatea în care a fost comunicată convocarea și nu a analizat respectarea dispozițiilor art. 720 indice 1 C. proc. civ., ca având regim de normă imperativă în materie comercială, iar nerespectarea acesteia reprezintă un fine de neprimire a cererii (art. 109 alin. (2) C. proc. civ.).
De altfel nu s-a avut în vedere nici alin. (5) al art. 720 indice 1 C. proc. civ., care prevedea obligația reclamantei de a anexa la cererea de chemare în judecată dovada că de la data primirii acestei convocări prevăzute la alin. (2) (dovadă care nu există la dosarul de fond) au trecut 30 zile.
Mai mult, deși reclamanta a comunicat cuantumul pretențiilor și actele doveditoare pe care se sprijină aceasta nu a menționat, conform art. 720 indice 1 C. proc. civ. și temeiul lor legal.
Incorectă este și aprecierea instanței că lipsurile arătate în precedent nu sunt de natură a duce la concluzia că lipsește procedura prealabilă, ducând astfel la concluzia că procedura instituită prin art. 720 indice 1 C. proc. civ., este una formală și nu imperativă, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor legale.
în contra celei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și susținând în esență că în mod greșit curtea a reținut că societatea reclamantă nu a îndeplinit dispozițiile art. 720 indice 1 C. proc. civ., împrejurare ce rezultă din adresa din 13 noiembrie 2003, emisă de societatea reclamantă, ce avea drept scop soluționarea pe cale amiabilă a litigiului.
Faptul că intimata a primit această adresă la data de 25 noiembrie 2003, nu înseamnă că nu a respectat procedura concilierii prealabile prevăzute de dispozițiile art. 720 indice 1 C. proc. civ., întrucât, de la această dată și până la 14 ianuarie 2004, intimata avea suficient timp de a-și manifesta interesul în rezolvarea acestei situații.
Mai mult, societatea reclamantă a stăruit în rezolvarea litigiului, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, și anume că introducerea cererii de chemare în judecată s-a făcut după trecerea celor 30 de zile, prevăzute de art. 720 indice 1 alin. (5) C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 720 indice 1 pct. 2 C. proc. civ.
în consecință, recurenta susține că pârâta recunoaște suma de plată datorată reclamantei și, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului pârâtei și menținerea sentinței Judecătoriei Călărași.
Recursul este fondat.
Rațiunea concilierii prealabile prevăzute de art. 720 indice 1 C. proc. civ., este aceea de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretenții de natură pecuniară (oneroasă), pretenții ce pot fi soluționate pe cale amiabilă într-un termen scurt.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că recurenta prin adresa nr. 2963 din 13 noiembrie 2003, aflată la dosar fond, a convocat pe pârâtă în vederea concilierii în termen de 15 zile de la adresa de convocare și nu a fost stabilită data concilierii prin luarea în calcul a unui termen de 15 zile mai devreme de la data primirii actelor comunicate.
Ori, această împrejurare nu poate să conducă la concluzia că nu au fost respectate dispozițiile art. 720 indice 1 alin. (3) C. proc. civ., deoarece prin adresa din 13 noiembrie 2003, este prevăzut termenul de 15 zile, însă intimata nu și-a manifestat interesul față de solicitarea recurentei.
Că este așa rezultă din actele dosarului și anume, chiar dacă nu se stabilește o dată exactă pentru prezentarea intimatei la sediul reclamantei, adresa menționată expediată intimatei, are ca scop soluționarea litigiului, conform textului de lege precizat, pe pârâtă nu l-a onorat.
Această rațiune este practic realizată, în speță, și atunci când reclamanta în încercarea de conciliere cu pârâta o face prin adresă, fără a menționa o dată fixă pentru a se prezenta intimata la sediul societății recurente, deoarece esențial este ca părțile, prin voința lor, exprimată neechivoc, să stăruie în a rezolva litigiul.
în cauză, pretențiile reclamantei au fost aduse la cunoștința intimatei, astfel din totalul facturilor depuse la dosar, doar una singură și anume factura din 1 octombrie 2003, în valoare de 13.129.937 lei nu a fost acceptată la plată pârâta necunoscând existența celor 11 facturi din totalul de 12 pretinse de reclamantă, dându-i-se posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.
însă pârâta nu a dat curs acestei prevederi prealabile deși între data primirii a fost la 26 noiembrie 2003 și data introducerii acțiunii de chemare în judecată 14 ianuarie 2003, avea posibilitatea să soluționeze pe cale amiabilă litigiul.
Totodată din înscrisurile menționate, rezultă că data comunicării concilierii litigiului, conform procedurii înscrisă în art. 720 indice 1 C. proc. civ., a fost anterior introducerii cererii de chemare în judecată, într-un timp util și rezonabil, pentru ca intimata să-și formuleze apărările și să se prezinte la conciliere.
împrejurarea că nu au fost comunicate actele doveditoare și cuantumul pretențiilor și temeiul legal, în cauză, sunt nerelevante din punct de vedere juridic, deoarece pârâta recunoaște cele 11 facturi din 12 facturi pretinse de reclamantă.
Prin urmare, în cauză, scopul și finalitatea prevederilor art. 720 indice 1 C. proc. civ., au fost aduse la îndeplinire, stabilindu-se că voința părților a fost și este de a rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă.
în consecință, greșit curtea de apel a interpretat textele de lege precizate, în raport de actele doveditoare depuse la dosar, așa încât înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a admis recursul, a modificat decizia atacată în sensul că a respins apelul pârâtei formulat, împotriva sentinței civile nr. 261 din 11 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Călărași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1917/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1903/2005. Comercial → |
|---|
