ICCJ. Decizia nr. 1916/2005. Comercial

Prin sentința civilă nr. 13694 din 31 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Pitești și pârâta C.F.R. M. SA București a fost obligată la plata sumei de 305.600.080 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la 31 mai 2002 și la 16.471.254 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 267 din 7 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond.

S-a reținut în considerentele deciziei că livrările efectuate conform facturilor anexă la dosar s-au realizat în baza addendumului nr. 2, care completează contractul inițial. Că părțile de comun acord au prevăzut în convenția încheiată la punctul 12.1 modificarea acesteia prin acte adiționale semnate de ambele părți, iar addendumul nr. 1 și 2 este o manifestare de voință a acestora.

Cum facturile nu au fost achitate în termen de pârâtă aceasta datorează penalități de întârziere.

împotriva acestei decizii pârâta C.F.R. M. SA, a declarat recurs în temeiul art. 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că în mod greșit a fost obligată la plata penalităților de întârziere întrucât livrările de motorină au fost efectuate după data de 30 decembrie 1999, când a expirat contractul care nu a prevăzut o clauză de prelungire a valabilității acestuia.

în ceea ce privește cele 8 addendumuri încheiate, acestea se referă numai la prețul și cantitatea de motorină livrată și la taxele de transport fără să fi prevăzut că se aplică și clauzei penale.

S-a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că livrările de motorină corespunzătoare facturilor din 7 februarie, 15 februarie, 26 septembrie și 28 septembrie s-au realizat în baza addendumului nr. 2, care completează contractul inițial, întrucât s-au modificat și completat numai art. 1, 2.1 și 2.3 din contract.

A menționat recurenta că potrivit art. 12.1 Capitolul XII din contract nici o modificare sau schimbare a termenilor contractului nu poate fi făcută decât prin acte adiționale semnate de ambele părți, așa încât nu se poate reține că addendumul nr. 2 completează toate prevederile contractului.

Nici unul din cele 8 addendumuri încheiate la contract nu se referă la aplicarea prevederilor art. 11.3 pentru livrările de motorină efectuate în baza acestora, după perioada de valabilitate a contractului.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului întrucât livrările s-au realizat în cadrul relațiilor contractuale potrivit Addendumului nr. 2, care completează contractul.

Recursul nu este fondat.

între părți s-a încheiat contractul din 28 aprilie 1999, privind achiziționarea cantității de 76.000 tone motorină de către beneficiara C.F.R. M. SA București, furnizor fiind intimata-reclamantă S.N.P. P. SA București, sucursala Pitești.

Contractul este în vigoare până la data efectuării ultimei livrări, dar nu mai târziu de 31 decembrie 1999.

La Capitolul XII intitulat "Modificări ale contractului", s-a stipulat clauza de la art. 12.1 prin care "nici o modificare sau schimbare a termenilor contractului nu poate fi făcută decât prin acte adiționale semnate de ambele părți".

în acest sens s-a încheiat inițial Addendumul nr. 1 din 28 septembrie 1999, ce a intrat în vigoare la 1 octombrie 1999, privind modificarea de comun acord a articolului 2.3 referitor la tarifele de transport.

Ulterior, respectiv la 20 ianuarie 2000, potrivit art. 12.1 din contract s-a încheiat Addendumul nr. 2, prin care de comun acord ambele părți, au stabilit că până la data de 15 ianuarie 2000, pârâta va acorda o reducere față de T.L.M. de 10%, iar reclamanta va livra motorină, cu o reducere de 10% față de prețul de 3.180.000 lei /tonă.

S-a menționat că această reducere se referă și la motorina livrată după expirarea contractului din 28 aprilie 1999 și încheierea addendumului.

Prin acest act, părțile au prevăzut la punctul 2 că art. 1 din contract se completează în sensul că se referă la achiziționarea a 70.000 tone motorină, iar la punctul 7 că se poate majora cantitatea de motorină până la 140.000 tone printr-un addendum încheiat în cursul lunii iulie 2000.

în raport de conținutul acestui act, Curtea constată că livrările efectuate cu facturile din 7 februarie, 15 februarie, 26 septembrie și 28 septembrie 2000 sunt în cadrul derulării contractului încheiat între părți și al cărui termen a fost modificat prin Addendumul nr. 2, și nu sunt extracontractuale așa cum recurenta a susținut.

Potrivit art. 970 C. civ., convențiile trebuie executate cu bună credință, iar art. 977 C. civ., prevăd că "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante", iar nu după "sensul literal al termenilor".

Față de aceste dispoziții legale, Curtea constată că voința părților a fost de a se prelungi contractul din 28 aprilie 1999, prin acte adiționale intitulate Addendum potrivit clauzei stipulate la art. 12.1 din convenția părților.

Având în vedere clauza de la punctul 12.1 din contract, privind posibilitatea de a modifica sau schimba termenii contractului numai prin acte adiționale semnate de părți, că prin Addendumul nr. 2 au fost completate numai articolele nr. 1, 2.1 și 2.3 din contract, voința părților a fost ca celelalte clauze contractuale să rămână neschimbate.

Așa fiind, cum pârâta-recurentă nu a achitat contravaloarea facturilor emise de intimata-reclamantă datorează penalități de întârziere, potrivit clauzei stipulate la art. 11.3 din contractul încheiat între părți.

De menționat că ulterior, părțile au mai încheiat un număr de 6 Addendumuri, în total 8, privind prelungirea termenului contractului și modificarea sau completarea unor clauze ale acestuia.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că decizia instanței de apel a fost legală și temeinică și potrivit dispoziției art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1916/2005. Comercial