ICCJ. Decizia nr. 1922/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila, reclamanta SC P. SA Brăila, a chemat-o în judecată pe pârâta SC C. Brăila și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată să reamplaseze conductele tehnologice de apă fierbinte situate deasupra copertinei secției fostei fabrici de cord cumpărată de la SC D. SA Brăila.
Tribunalul Brăila, prin sentința nr. 132 din 11 februarie 2004, a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta a cumpărat fabrica de la SC D. SA Brăila aflată în lichidare judiciară și că pentru cele două conducte prin care trece agentul termic produs de SC C. SA, care alimentează municipiul Brăila, există un drept de servitute, conform art. 53 alin. (2) lit. e) din O.U.G. nr. 63/1998, creat de proprietară și că daunele la care s-a referit reclamanta pentru a cere reamplasarea conductelor nu s-au produs, proprietarului revenindu-i obligația de a repara, consolida conductele, conform unui plan de investiții întocmit, conform art. 54 din actul normativ citat.
Sentința a fost apelată, iar Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 69 din 6 mai 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC P. SA Brăila. în urma analizei criticilor aduse sentinței, instanța de apel a constatat că terenul aferent conductelor și rețelelor exterioare au rămas proprietatea vânzătoarei SC D. SA, care i-a acordat pârâtei un drept de folosință asupra acestora, că potrivit convenției părților dreptul de servitute s-a stabilit între vânzătoare și pârâta intimată la momentul amplasării conductelor, cu mult anterior cumpărării activului. în continuare, instanța de apel a stabilit că apelanta a preluat și servitutea de trecere privind aceste conducte și că art. 53 din O.U.G. nr. 63/1998, nu-și găsește aplicabilitatea întrucât rețeaua de conducte a fost construită anterior anului 2000. în fine, critica privind faptul că nu s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a stabili uzura structurii copertinei a fost respinsă avându-se în vedere faptul că potrivit probelor administrate apelanta nu a dovedit producerea unui prejudiciu.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta SC P. SA, care a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. (9) și (10) C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susținut că potrivit art. 2.1 din contract în calitate de cumpărător a dobândit activul liber de orice sarcini și că interpretarea dată art. 2 din contract este greșită, întrucât aceasta reprezintă o declarație unilaterală a SC D. SA, care nu poate produce efecte juridice. în sprijinul acestor argumente au fost citate art. 978 și art. 979 C. civ. A mai susținut recurenta că transmisiunea proprietății a avut loc la data de 28 septembrie 2000, când a fost autentificat contractul, iar potrivit încheierii Biroului de Carte funciară dreptul de proprietate a fost intabulat fără sarcini.
în continuare, recurenta a mai susținut că SC C. SA, a invocat greșit prevederile art. 53 alin. (2), întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (3) din O.U.G. nr. 63/1998, potrivit cărora pentru dreptul de servitute se încheie un acord între proprietarul terenului și titularul autorizației de înființare și funcționare a rețelelor de termoficare, text care se referă la terenuri nu și la construcții. întrucât SC C. SA nu a încheiat convenție cu noul proprietar și nici nu avea nici un drept al său de servitute nu a făcut înscrierea în cartea funciară așa încât instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 63/1998.
După ce a descris starea actuală a copertinei, recurenta a susținut că cererea sa de reamplasare a conductelor are în vedere degradarea, care se produce asupra copertinei care nu putea fi stabilită decât prin expertiză tehnică, probă care a fost respinsă nelegal de instanța de fond.
Referindu-se la fișa bunului imobil aferent incintei, care include și construcția C, la cap. C denumit "date referitoare la proprietar" recurenta a susținut că în aceasta se menționează expres că sunt proprietatea SC P. SA Brăila.
Față de această probă recurenta a susținut că pretențiile sale izvorăsc din prerogativele dreptului de proprietate dobândit din momentul cumpărării activului, format din construcții și teren situat pe platforma D., activ care a fost înscris în cartea funciară. Fiind proprietar de drept al activului F.C., este în drept să solicite schimbarea amplasării conductelor cu atât mai mult cu cât în caietul de sarcini nu erau trecute amplasamentele celor două conducte, solicitarea sa fiind în conformitate și cu art. 54 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 63/1998, prin care se stabilește că la încetarea drepturilor titularului de autorizație, acesta este obligat să asigure degajarea terenului și repunerea lui în situația anterioară.
Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului în raport de criticile aduse deciziei pronunțată în apel, Curtea reține că recurenta își invocă un drept față de intimată, care izvorăște dintr-un contract încheiat cu SC D. SA societate în lichidare, care, în calitate de vânzător i-a transmis activele menționate în art. 2.
Potrivit art. 2 alin. (3) și (4) din contract și "memoriului tehnic anexă la contractul de vânzare-cumpărare și deschidere de carte funciară atestat de O.J.C.G.C. Brăila", căile de acces rutier .., terenul aferent conductelor și rețelelor tehnologice exterioare rămân în proprietatea SC D. SA. Aceasta din urmă a acordat cumpărătorului un drept de folosință asupra lor până la încheierea operațiunii de lichidare când cumpărătorul, după încheierea unui act adițional la contract, va deveni proprietar.
Recurenta a contestat mențiunea din art. 2 din contract, considerând că nu produce efecte întrucât reprezintă voința lichidatorului și că, în realitate, a devenit proprietar asupra activului la data prevăzută în contract. Prin urmare, în calitate de proprietar a considerat că este în drept să solicite reamplasarea conductelor întrucât în contract și în caietul de sarcini, nu s-a prevăzut nici un drept de servitute în favoarea intimatei.
Afirmația recurentei este inexactă întrucât prin art. 3 din contract s-a stipulat că vânzătorul transmite cumpărătorului "dreptul de servitute de trecere a utilităților (apă brută, apă potabilă, energie electrică, termică, canalizare, căi ferate, etc.)..", schița cadastrală referitoare la servituți, urmând să fie predată de vânzător în termen de 30 de zile.
în lipsa dovezii pe care vânzătoarea avea obligația să o pună la dispoziția cumpărătorului, recurenta nu are temei, în raport și de prevederile contractului, să nege dreptul intimatei .
în calitate de titular al autorizației dobândită anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre reclamanta SC D. SA, intimata are un drept de "servitute de trecere de suprafață sau aeriană" pentru rețelele de conducte în conformitate cu art. 53 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 63/1998, dobândit cu acordul proprietarului.
Prin urmare, după dobândirea dreptului de proprietate așa cum s-a stabilit prin contractul nr. 7524/2000 și după îndeplinirea cerințelor art. 3, 4 din contract, în condiții legale se va putea examina dreptul intimatei, potrivit cu noile raporturi juridice .
în ce privește lipsa mențiunilor din caietul de sarcini referitoare la dreptul intimatei, prezentat cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare este de reținut că nu poate fi examinată decât în raporturile juridice stabilite cu vânzătorul nu și cu intimata care nu este parte în contract.
Recurenta a invocat și prevederile art. 53 alin. (3) din O.U.G. nr. 53/1998, atunci când a susținut că nu s-a cerut acordul său pentru instituirea superficiei numai că rețeaua de conducte a fost construită în anul 1994, când nu era în vigoare O.U.G. nr. 63/1998. Prin urmare, dreptul de servitute era constituit pe terenul proprietatea SC D. SA Brăila, în urma acordului dintre aceasta și intimata-pârâtă fapt necontestat de recurentă. în aceste condiții prevederile art. 54 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 63/1998, vor putea fi puse în discuție de recurentă după încheierea operațiunii de lichidare așa cum s-a convenit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 7524/2000, prin care de altfel s-au stabilit obligații ale vânzătorului în legătură cu servituțile așa cum s-a arătat mai sus.
Clauzele contractului de vânzare - cumpărare nu creează îndoială cum susține recurenta, așa încât nu se pune problema unei interpretări în favoarea sa, ceea ce înseamnă că prevederile art. 978 și art. 979 C. civ., nu au fost încălcate.
Și în ce privește proba cu expertiză instanța de apel a reținut corect că în lipsa unui prejudiciu nu era utilă o astfel de probă, cu atât mai mult cu cât din celelalte probe rezultă că recurenta a acceptat să cumpere activul de la SC D. SA Brăila cu servitute de trecere existentă încă din anul 1994.
în consecință, criticile aduse deciziei pronunțată în apel au fost nefondate, astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1921/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1925/2005. Comercial → |
|---|
