ICCJ. Decizia nr. 1925/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 36/ PI din 15 iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea A.V.A.S. București, în contradictoriu cu A.V.A.S. și SC A. SA Arad și în consecință, s-a dispus anularea licitației publice din 31 martie 2004, organizată de D.G.F.P. Arad, A.F.P. a orașului Ineu, pentru V.A.B., situat în localitatea Ineu, cuprins în C.F. nr. 7328/A/Ineu, proprietatea debitoarei SC A. SA Arad și a tuturor formelor de executare privind acest activ.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 2929 din 14 aprilie 2004, A.V.A.B. București (în prezent A.V.A.S.) a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare silită demarate de către D.G.F.P. Arad și A.F.P. a orașului Ineu, în dosarul execuțional din 25 februarie 2003, în contradictoriu cu debitoarea SC A. SA Arad, solicitând instanței să dispună:
- suspendarea executării silite, până la soluționarea prezentei contestații, în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ., cu scutirea de depunere a vreunei cauțiuni, potrivit art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998;
- anularea licitației din data de 31 martie 2004, pentru valorificarea prin licitație publică a activului situat în localitatea Ineu, județul Arad, cuprins în C.F. nr. 7328/A/Ineu, proprietatea debitoarei SC A. SA Arad.
Contestatoarea a precizat că, competența de soluționare a cererii sale este dată de prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, conform căreia "cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele preluate de A.V.A.B., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii prevăzuți la art. 38, sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul pârâtul".
A mai susținut în motivarea contestației, că în fapt, în temeiul art. 13 din O.U.G. nr. 51/1998, privind valorificarea unor active bancare, aprobată prin Legea nr. 409/2001, A.V.A.B. s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale SC B.A. SA față de debitorul cedat SC A. SA Arad și în baza contractului de cesiune din 15 decembrie 1999, A.V.A.B. a preluat creanța neperformantă, privind pe debitorul SC A. SA Arad, la valoarea nominală de 21.301.959.516 lei.
Ca urmare a comunicării de către A.V.A.B. a titlului executoriu nr. 3226 din 17 mai 2000, societatea debitoare a solicitat reeșalonarea plății debitului, prezentând un plan de măsuri de restructurare financiară, menit să ducă la achitarea integrală a debitelor, plan acceptat de A.V.A.B. și concretizat prin încheierea Convenției de eșalonare din 30 noiembrie 2002 și a actului adițional din 29 septembrie 2003.
Pentru garantarea obligațiilor asumate prin Convenția de eșalonare, debitorul a garantat cu diverse active, printre care face parte, situat în localitatea Ineu, cuprins în C.F. nr. 7328/A/Ineu.
Imobilul ce face obiectul executării silite constituie garanție în favoarea A.V.A.B., conform contractului de garanție imobiliară autentificat la 24 septembrie 1997, dreptul de ipotecă fiind transcris la Judecătoria Ineu sub nr. 1470 din 1 octombrie 1997, iar asupra imobilului, A.V.A.B. a aplicat sechestru asigurător la din 5 noiembrie 2002.
Deși debitoarea SC A. SA Arad, a arătat că imobilul în discuție este grevat de sarcini în favoarea A.V.A.B., D.G.F.P. Arad, prin A.F.P. a orașului Ineu, organizează pentru data de 31 martie 2004, licitație publică pentru valorificarea activului, fără respectarea dispozițiilor art. 151 pct. 1 și 4 lit. d) C. proc. fisc., respectiv fără efectuarea publicității vânzării cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată pentru licitație, A.V.A.B., în calotate de creditor cu garanții reale fiind în imposibilitate de a-și apăra interesele legitime și fără indicarea sarcinilor care grevează imobilul.
Contestatoarea a mai precizat că potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, sumele încasate din valorificarea activelor bancare, se virează de A.V.A.B. la trezoreria statului, având ca destinație acoperirea datoriei publice interne, iar potrivit art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998 dreptul corespunzător creanței preluate la datoria publică, se execută înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu excepția salariilor și a altor privilegii legale.
în final, contestatoarea a susținut că, prin organizarea unei licitații fără îndeplinirea dispozițiilor legale, D.G.F.P. Arad prejudiciază grav interesele A.V.A.B., în calitate de creditor garantat privilegiat, conducând la nerecuperarea creanței neperformante pe care o deține asupra debitoarei SC A. SA Arad, sume care ar fi constituit venituri publice destinate expres diminuării datoriei publice interne.
Prin încheierea de ședință din 4 mai 2004, instanța a admis cererea contestatoarei și a dispus suspendarea executării silite, până la soluționarea prezentei contestații, conform art. 403 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata D.G.F.P. a județului Arad a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, susținând că în speță nu sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, privind valorificarea unor active bancare, aprobată și modificată prin Legea nr. 409/2001, deoarece măsurile de executare silită nu au fost efectuate de către A.V.A.B., ci ele au fost efectuate de către D.G.F.P. Arad, A.F.P. a Orașului Ineu, în vederea realizării creanțelor bugetare, potrivit O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., deci sunt incidente prevederile acestui act normativ.
A mai susținut că, potrivit art. 162 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă, respectiv Judecătoria Ineu, instanța de executare, conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ.
Considerând că cererea a fost în mod greșit îndreptată către Curtea de Apel Timișoara, intimata a solicitat declinarea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Ineu.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, susținând în esență că A.V.A.B. a omis să efectueze rectificarea în cartea funciară, în sensul radierii SC B.A. SA din foaia de sarcini și notarea creanței deținute de aceasta ca urmare a preluării creditelor băncii, deci nu se poate vorbi de existența unei garanții reale în favoarea A.V.A.B.
Deși A.V.A.B. nu este titularul unui drept real, acesta a fost înștiințat prin adresa din 19 martie 2004 de către organul fiscal despre ținerea licitației din 31 martie 2004, deci în timp util pentru orice demers.
în contra celei din urmă hotărâri, D.G.F.P. Arad a declarat recurs criticând soluția pronunțată de curtea de apel, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației formulată de contestatoarea A.V.A.B. București și menținerea licitației din 31 martie 2004, organizată de D.G.F.P. a județului Arad, D.G.F.P. a orașului Ineu, ca temeinică și legală.
în motivarea recursului, intimata invocă excepția inadmisibilității "acțiunii" pentru neîndeplinirea obligației de comunicare, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (1) din O.U.G. 51/1998, respectiv dovada nu a fost anexată la acțiune, ceea ce echivalează cu un fine de neprimire.
Un alt motiv de recurs vizează omisiunea contestației A.V.A.S. de a rectifica mențiunile din cartea funciară, privind cesiunea de creanță intervenită între A.V.A.S. și SC B.A. SA București.
Astfel potrivit dreptului civil și a Legii nr. 7/1996 ipoteca fiind un drept real imobiliar este supusă cerințelor de publicitate imobiliară, publicitatea se realizează prin înscrierea ipotecii în cartea funciară a imobilului.
în aceste condiții, singurii titulari ai dreptului de ipotecă erau așa cum rezultă din extrasul de carte funciară nr. 7328/ A eliberat la data de 17 decembrie 2003 de Judecătoria Ineu, SC B.A. SA Arad, rang I, C.J.P. Arad, rang II și A.F.P. a orașului Ineu, rang III, așa încât A.V.A.B. - ul nu este titularul unui drept real.
Recurenta mai susține că, contestatoarea a fost înștiințată de data organizării licitației, deși conform legii această obligație nu este prevăzută, iar aceasta nu s-a prezentat la licitație și nu a făcut demersuri în ceea ce o privește, împrejurări ce confirmă exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale de către A.V.A.B. București.
De asemenea, recurenta arată, în sfârșit, că instanța de fond, în mod nelegal în considerente arată că prin licitația organizată au fost grav prejudiciate interesele contestatoarei, în raport de condițiile art. 2 alin. (3) din O.G. 92/2003, coroborat cu art. 564 C. proc. civ. și art. 563 alin. (1) lit. a) din același cod.
Recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Referitor la primul motiv de recurs, curtea apreciază că este nefondat, întrucât, din examinarea actelor de la dosarul de fond rezultă că prin citația emisă la 21 aprilie 2004, aflată la dosar (Curtea de Apel Timișoara) s-a comunicat recurentei un exemplar al cererii de chemare în judecată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, la termenul din 4 mai 2004, instanța a dispus comunicarea înscrisurilor depuse de contestatoare celorlalte părți, adică intimatelor, ceea ce s-a și efectuat prin procedura de citare cu acesta, iar la data de 4 mai 2004, recurenta a depus la instanța de fond, întâmpinare.
Ori, prin întâmpinare recurenta nu a formulat această critică, așa încât, în calea de atac a recursului nu își poate formula apărări, ce potrivit legii le putea invoca prin întâmpinare și de altfel prevederile invocate de recurentă nu se aplică cererilor formulate în timpul judecății sau a celor prin care se exercită calea de atac exonerează global, apreciindu-le ca fiind nefondate, întrucât:
Prin convenția de eșalonare din 30 noiembrie 2002 și a actului adițional din 29 septembrie 2003, încheiat de A.V.A.B. și SC A. SA Arad, rezultă că A.V.A.S. București pentru valorificarea unor active bancare, s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale SC B.A. SA, față de debitorul cedat SC A. SA Arad, și, prin urmare a preluat creanța neperformantă privind pe debitorul SC A. SA Arad, pentru suma de 21.301.959.516 lei.
Pentru garantarea obligațiilor asumate prin convenția de eșalonare, debitoarea SC A. SA Arad a garantat cu diverse active, situat în localitatea Ineu, cuprins în C.F. nr. 7328/A/Ineu, imobil ce face obiectul executării silite și constituie garanție în favoarea A.V.A.S., conform contractului de garanție imobiliară autentificat la nr. 10548 din 24 septembrie 1997, dreptul de ipotecă fiind transcris la Judecătoria Ineu, la 1 octombrie 1997, asupra acestui imobil A.V.A.S. a fost aplicat și sechestrul asigurător din 5 noiembrie 2002.
Prin Legea nr. 401/2001 din 17 iulie 2001, publicată în M. Of. Partea I nr. 398 din 19 iulie 2001, pentru aprobarea O.U.G. 51/1998, privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor (ce se va numi O.U., privind valorificarea unor active bancare, la art. 1 prevede că prin această ordonanță se stabilește cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale băncilor, la care statul este acționar majoritar, în vederea pregătirii acestora pentru începerea procedurii de privatizare, în scopul creșterii gradului de solvabilitate și a credibilității interne și externe sau reglementării problemelor de natură financiară ale acestora pentru menținerea viabilității sistemului bancar, precum și pentru accelerarea procedurilor de recuperare a creanțelor cesionate.
La următorul articol din legea enunțată mai sus, enumeră activele bancare supuse valorificării potrivit ordonanței, printre care, fiind incluse și creanțele neperformante, acestea la rândul său sunt formate din credite și dobânzi aferente și creanțe atașate acestora, evidențiate în conturile din bilanț, asupra unor debitori persoane fizice și juridice etc., și, potrivit cărora s-a garantat cu activul ce a format obiectul executării silite.
în această situație, creanța comercială ce aparține altor debitori cedați, de regulă debitorii cedați societate comercială cu capital de stat (SC A. SA Arad), pentru care valorificarea asociată asigură un grad sporit de recuperare a activelor bancare.
Cesiunea creanțelor bancare neperformante sunt supuse art. 1391 și următoarele C. civ., referitoare la cesiunea de creanță, și care ca efect principal subrogarea A.V.A.B. în toate drepturile principale și accesorii ale creditorilor cedenți (SC B.A. SA).
în cazul proceselor și al cererilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrale, indiferent de faza de judecată sau executare silită, A.V.A.B. se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale cedentului și dobândește calitatea procesuală pe care o avea aceasta în momentul preluării.
Contractele de cesiune de creanță încheiate de A.V.A.B. cu creditorii cedenți pentru preluarea creanțelor nu sunt supuse publicității prevăzute de art. 2 din titlul VI al Legii 99/1999 și nici transcrierii prevăzute de art. 1394 C. civ.
Din expunerea textelor de lege mai sus enunțate, coroborate cu criticile formulate rezultă că A.V.A.B. București nu avea obligația efectuării de mențiuni în cartea funciară referitoare la contractul de ipotecă, care era înscris în cartea funciară de creditorul cedent SC B.A. SA, iar, prin efectul legii A.V.A.B. se subrogă, ca efect al cesiunii de creanță în drepturile și obligațiile băncii cedente.
în cazul în care recurenta ar fi fost nemulțumită de modul cum s-a efectuat licitația, avea la dispoziție art. 61 din Legea nr. 409/2001, potrivit căreia, dreptul corespunzător creanței preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura sau data la care a fost constituit, anume oprirea executării.
însă, recurenta nu s-a prevalat de procedurile prevăzute, în materia datoriilor publice, ceea ce conduce la concluzia că aceasta a achiesat în favoarea A.V.A.B.
De asemenea, este de reținut că recurenta prin adresă înștiința contestatoarea A.V.A.S. de data ținerii licitației, așa încât, criticile privind acest aspect sunt nefondate.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul intimatei, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1922/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1939/2005. Comercial → |
|---|
