ICCJ. Decizia nr. 2027/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 2405 din 30 octombrie 2003, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B.P.R., C.C., în faliment, prin lichidator judiciar SC R.R.A.L. SRL Târgoviște, pentru obligarea în solidar a pârâților B.I., I.L. și C.M. la plata sumei de 1.041.662 lei rată împrumut, 458.330 lei dobândă aferentă și 4.749.976 lei penalități de întârziere, calculate până la data de 26 septembrie 2002 cât și la penalități de 0,1% pe zi de întârziere calculate în continuare până la achitarea debitului.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care a fost soluționat prin respingerea acestuia potrivit deciziei civile nr. 25 din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Ca urmare, reclamanta a formulat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 și art. 312 C. proc. civ., invocând încălcarea art. 4, 5, 8 și 22 din contractul părților și art. 1111, 1112, 1144 și 1145 C. civ.
înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție, din oficiu, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de recurs de ordine publică excepția de nelegalitate a căii de atac a apelului în raport de obiectul acțiunii ce are o valoare mai mică de 200.000.000 lei și de dispozițiile art. 2821C. proc. civ.
Astfel, în speță, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003 care a restabilit, în materie comercială, regula de drept comun în privința căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ., deci, inclusiv, de art. 2821C. proc. civ.
Cum căile de atac împotriva unei hotărâri judecătorești sunt stabilite de norme imperative de ordine publică de care părțile nu pot dispune, accesul liber la justiție instituit prin Constituție făcându-se cu respectarea regulilor de competență și procedura de judecată stabilite de lege, Curtea de Apel trebuia să constate că, în raport de valoarea litigiului sub 200.000.000 lei calea de atac este recursul și nu apelul și, pe cale de consecință, să-și verifice și propria competență care, la acea dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004, revenea înaltei Curți de Casație și Justiție.
Așa fiind, înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat, a casat decizia instanței de apel și făcând aplicarea imediată a dispozițiilor art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 195/2004, raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea căii de atac ca fiind recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2002/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2004/2005. Comercial → |
|---|
