ICCJ. Decizia nr. 2035/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 527 din 25 martie 2004 a Tribunalului Dâmbovița, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA Târgoviște, împotriva pârâtei SC R. SA Târgoviște și aceasta din urmă a fost obligată să plătească suma de 41.390.901 lei contravaloare energie termică și 35.851.871 lei penalități de întârziere, respectiv 5.209.253 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat apel și prin decizia civilă nr. 466 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, a fost respins, ca nefondat.
Pârâta a formulat recurs.
înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., excepția de nelegalitate a căii de atac a apelului, potrivit art. 2821C. proc. civ., ca motiv de recurs de ordine publică și necompetență materială.
Astfel, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit, în materie comercială, regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac anume că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ., inclusiv de dispozițiile art. 2821C. proc. civ., care derogă de la art. 282 C. proc. civ.
Prin urmare, față de valoarea litigiului care este sub 200.000.000 lei, Curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821C. proc. civ. și să califice calea de atac ca fiind recurs, părțile în conformitate cu art. 21 din Constituție în cadrul dreptului accesului liber la justiție neputând dispune de căile de atac decât în limitele legii.
Totodată, procedând la judecarea cauzei Curtea de apel și-a încălcat și propria competență materială așa cum era reglementată la data pronunțării, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 195/2004 de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003, privind modificarea Codului de procedură civilă, hotărârea dată în aceste condiții fiind nulă absolut conform art. 159 C. proc. civ.
Așa fiind, înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 306 (2) C. proc. civ., a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică, a casat decizia instanței de apel și făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, de imediată aplicare, raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a fost trimisă cauza Curții de Apel Ploiești pentru soluționarea căii de atac ca fiind recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2028/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2036/2005. Comercial → |
|---|
