ICCJ. Decizia nr. 2144/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 8 mai 2003 SC P. SA București a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 380 din 6 martie 1998 a Curții de Apel București, secția comercială, în contradictoriu cu intimata SC D.A. SRL aflată în procedură de reorganizare și lichidare judiciară, reprezentată prin administrator judiciar B.M.A. și intimatul expert R.L.
S-au invocat ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ.
în motivarea capătului de cerere, întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuienta a arătat că decizia atacată, care a dat câștig de cauză intimatei, s-a bazat în exclusivitate pe expertiza contabilă efectuată de expertul R.L., care cu ocazia întocmirii lucrării a săvârșit mai multe infracțiuni, între care, în mod cert și pe aceea de abuz în serviciu.
în situația în care, constatarea infracțiunii se mai poate face printr-o hotărâre penală sens în care s-a obligat să depună ordonanța emisă de Parchet privind săvârșirea faptei penale, ca urmare a plângerii pe care a formulat-o la acest organ.
în motivarea celui de al doilea capăt de cerere, întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuienta a arătat că, a susținut, pe tot parcursul procesului, că intimata SC D.A. SRL nu are calitate procesuală și nu poate sta în proces aflându-se în procedura de reorganizare și lichidare judiciară conform Legii nr. 64/1995, aflat pe rolul Tribunalului București.
La data de 7 aprilie 2003 a primit notificarea din 27 martie 2003 emisă de administratorul judiciar, care îi confirma această împrejurare aducându-i totodată la cunoștință că figura în evidențele debitoarei în calitate de creditor, astfel încât, este invitată să-și precizeze valoarea creanței, pentru finalizarea blocului privind obligațiile debitoarei.
Acest înscris, susține revizuienta, îndeplinește cumulativ toate cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 402 din 22 septembrie 2004 a respins primul capăt de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza finală C. proc. civ., ca tardiv formulat, iar cel de al doilea bazat pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca nefondată.
în motivarea soluției instanța de apel a reținut că potrivit art. 324 pct. 3 C. proc. civ., situația prevăzută de art. 322 pct. 4 teza finală C. proc. civ., termenul de revizuire de o lună, începe să curgă de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pe care se întemeiază cererea de revizuire, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.
Ori, revizuienta a luat cunoștință de poziția finală a expertului contabil R.L. la data de 9 ianuarie 1998, când i s-a înmânat răspunsul la obiecțiile formulate de această parte la raportul de expertiză.
Din acest moment ce a început să curgă termenul de 3 ani, prevăzut de art. 324 pct. 3 teza finală, astfel că, acesta s-a împlinit, în speță, la data de 10 ianuarie 2001, iar cererea de revizuire a fost introdusă la data de 8 mai 2003, depășindu-se cu mult termenul legal menționat.
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanța de apel a reținut că înscrisurile invocate în cerere sunt pro-cauza.
De asemenea s-a reținut că revizuienta a avut o atitudine pasivă ce a avut drept consecință, expirarea termenului prevăzut de art. 324 pct. 3 teza finală, pentru introducerea cererii de revizuire, cât și a celui de prescripție în materie penală, plângerea sa fiind formulată, după împlinirea acestuia astfel că, fiind propria culpă, nu o poate invoca pentru câștigarea unui drept, conform art. 108 alin. final C. proc. civ.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și legal timbrat, SC P. SA criticile vizând aspecte de nelegalitate, invocând ca temei legal art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susține că instanța a apreciat greșit că cererea de revizuire a fost formulată tardiv dând o interpretare eronată dispozițiilor art. 324 pct. 3 C. proc. civ.
Recurenta în dezvoltarea motivelor de recurs, arată că la data de 8 mai 2003 prin rezoluția nr. 3510/P/2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva expertului R.L., fapta fiind prescrisă, iar la data de 18 mai 2003 în termen legal, a formulat cererea de revizuire.
Ulterior, în cursul soluționării cererii de revizuire s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva acestuia, această soluție a fost informată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ceea ce a condus la repunerea cauzei pe rol, ce fusese suspendată la data de 8 octombrie 2003.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută în cazul în care un martor sau expert a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină.
Dacă acesta este regimul obișnuit, care reglementează cazul tipic prevăzut de text, al revizuirii fundamentate pe o hotărâre de condamnare a martorului sau expertului, se pot ivi însă și situații în care urmărirea sau condamnarea nu mai este legalmente posibilă deoarece a intervenit o dispoziție care împiedică declanșarea procesului penal, pe pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
în asemenea situații instanța de revizuire este singura îndreptățită să verifice, pe baza unor probe concludente pe care are îndatorirea să le administreze, dacă martorul sau expertul a săvârșit o infracțiune în legătură cu pricina și deci, dacă cererea de revizuire este sau nu admisibilă.
Cât privește ordonanța parchetului de neîncepere a urmăririi penale, ea nu poate fi opusă în revizuire cu putere de lucru judecat.
Potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este (în principal) de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4 din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat înscrisul. în lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora.
Din economia textului precizat, rezultă că în situația în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, termenul de o lună urmează a se calcula de la data când partea a luat cunoștință de faptul că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată, cum este cazul în speță, de la data când cel interesat a luat cunoștință de ordonanța de neîncepere a urmăririi penale a expertului cercetat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Ori, la data de 8 mai 2003, prin rezoluția nr. 3510/P/2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva expertului R.L., iar la data de 18 mai 2003 s-a formulat cererea de revizuire, deci în termen legal.
în aceste condiții, înalta Curte a informat soluția instanței de apel care a fost dată cu încălcarea legii, situație în care potrivit dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul a fost admis, decizia criticată a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare, în ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2037/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2096/2005. Comercial → |
|---|
