ICCJ. Decizia nr. 2036/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă a Judecătoriei Năsăud a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții O.V., V.M.G. și M.L., în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Sângeorz Băi, aceasta din urmă fiind obligată să achite reclamanților de rang 1 și 2 câte 26.258.288 lei, reprezentând indemnizație de membri ai C.A., pentru perioada iunie 2001 - iulie 2002, iar reclamantului 3 suma de 21.183.540 lei, cu titlu de indemnizație de cenzor pentru aceeași perioadă de timp.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât reclamanta cât și pârâta.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 321 din 19 mai 2004, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința apelată în sensul respingerii ei și a respins, ca nefondat, apelul reclamanților, cu cheltuieli de judecată aferente.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând ca temei de drept punctele 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ.
La termenul din 23 martie 2005, instanța de judecată invocă din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivul de ordine publică vizând nelegalitatea căii de atac a apelului în raport de dispozițiile art. 2821C. proc. civ.
Astfel din actele dosarului se constată că în speță, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. 58/2003, care a restabilit în materie comercială regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță, sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.: Apelul.
Prin urmare, în cauză Curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate respectiv, 30 octombrie 2003 și să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece, valoarea obiectului este de până la 200 milioane lei, iar potrivit normei citate, hotărârea dată în primă instanță în acest caz, nu este supusă apelului.
Așa fiind, înalta Curte, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, a desființat decizia instanței de apel și făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a trimis cauza la curtea de Apel Cluj pentru soluționarea căii de atac, conform art. 2821C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2035/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2031/2005. Comercial → |
|---|
