ICCJ. Decizia nr. 2115/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 388 din 13 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea reclamantei SC P. SA, în contradictoriu cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul București și SC G. SRL, având ca obiect constatarea nulității de drept a radierii acestei societăți în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 314/2001, modificată și completată prin Legea nr. 428/2002.
în motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că la momentul radierii avea împotriva pârâtei un litigiu pe rolul instanței, ea aflându-se în faza executării silite ceea ce nu este asimilată litigiului.
împotriva acestei sentințe reclamanta a promovat apel, criticile privind aplicarea greșită a legii, apreciind că executarea silită nu constituie o instituție diferită de acțiunea civilă, ci, apare ca o fază succesivă a procesului civil pentru obținerea realizării hotărârii definitive.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul conform deciziei civile nr. 475 din 4 noiembrie 2004.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că executarea silită reprezintă un adevăr, o fază a procesului civil însă executarea silită, așa cum a reținut și instanța de fond nu este asimilată litigiului avut în vedere de legiuitor în art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 181/2001, aprobată prin Legea nr. 428/2002 executarea silită nu presupune contradictorialitate.
De asemenea instanța de apel consideră, fără a face o motivare subsidiară pe fondul cauzei că radierea a cărei nulitate, s-a solicitat s-a dispus prin încheierea nr. 7773 din 19 noiembrie 2001 și s-a efectuat conform înregistrării din 29 martie 2002 înainte de aplicarea Legii nr. 428/2002, care a intrat în vigoare la data de 10 iulie 2002, legea aplicându-se pentru viitor.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și legal timbrat, reclamanta pe considerentul că această hotărâre s-a dat cu aplicarea greșită a legii.
Se consideră că executarea silită reprezintă ultima fază a procesului civil și una din formele de manifestare a acțiunii civile, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 428/2002.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 428 din 27 iunie 2002, publicată în M. Of. la data de 10 iulie 2002, prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 181/2001 privind modificarea și completarea Legii nr. 314/2001, pentru reglementarea situației unor societăți comerciale la art. 4 prevede că: "Radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor de stat, datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești".
Din economia textului precizat, rezultă că legiuitorul a avut în vedere existența litigiilor pe rolul instanțelor judecătorești, în curs de judecată ceea ce presupune contradictorialitate.
Este adevărat că executarea silită reprezintă o fază a procesului civil numai că în acest stadiu instanța judecătorească încuviințează executarea silită ceea ce presupune o procedură necontencioasă.
Este adevărat că instanța judecătorească rezolvă problemele litigioase ivite în cursul executării, prin judecarea contestației la executare, ceea ce presupune contradictorialitate, dar în speță nu s-au produs dovezi în acest sens.
în aceste condiții în mod judicios instanța de apel a considerat că în speță nu se aplică dispozițiile Legii 482/2002.
De altfel așa cum a reținut și instanța de apel, această dispoziție a intrat în vigoare la data de 10 iulie 2002, iar încheierea a cărei nulitate solicită a se constata a fost dată la data de 29 martie 2002, și deci nu se poate aplica retroactiv având în vedere dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României.
Față de cele arătate s-au considerat dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2114/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1985/2005. Comercial → |
|---|
