ICCJ. Decizia nr. 2124/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 5 mai 2003, reclamantul P.M. Satu Mare, a chemat în judecată pârâta SC M.G., sucursala Satu Mare, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate că începând din anul 1990 a făcut investiții în sumă de 1.374.731.682 lei, pentru amenajarea spațiului în suprafață de 240 m.p., situat în Satu Mare str. Ganea, cu obligația să restituie această sumă reactualizată la zi până la efectuarea plății și să se dispună suspendarea evacuării până la restituirea contravalorii investițiilor efectuate.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că, construcția blocului de locuințe situat în Satul Mare a fost privatizată din fondurile statului, iar în spațiul de la parter, încă de la darea în folosință a funcționat doar C.M.J. Satu Mare, iar în anul 1993 a fost repartizat acestuia pentru desfășurarea activității de recrutare - încorporare.
Se mai susține că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză pe căi obscure, situație în care se impune recuperarea investițiilor efectuate din bani publici.
Tribunalul Satu Mare, prin sentința civilă nr. 934 din 24 mai 2004, a respins acțiunea, ca nefondată, cu motivarea că prin probele administrate reclamanta nu face dovada existenței creanței în valoarea precizată adresa depusă de către SC L. SA, privind execuția neputând fi luată în considerație întrucât rezultă numai că s-a diminuat bugetul fără a se stabili destinația sumelor respectiv plăți către antreprenor.
împotriva acestei soluții a promovat apel reclamantul criticând soluția instanței de fond că nu s-a luat în considerare probele administrate spațiul aparținând statului fiind construit din fondurile statului.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 152 din 16 noiembrie 2004 a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar, a reținut că apelanta nu a făcut dovada în ce a constat investițiile făcute, când s-au efectuat, de către cine s-au plătit și deși prima instanță i-a pus în vedere necesitatea administrării unor probe inclusiv expertiză tehnică, aceasta a refuzat deși, sarcina probei revine reclamantei.
Cu petiția înregistrată la data de 15 noiembrie 2004, reclamantul a declarat recurs, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține că instanța de apel a reținut în mod greșit că nu a fost probată existența creanței cu privire la efectuarea lucrărilor privind structura de rezistență a blocului pentru ca în aceasta să se desfășoare activități de recrutare și încorporare, respectiv că nu s-a dovedit, în ce au constat aceste lucrări, cine le-a efectuat și când s-au efectuat.
Recurenta a arătat că așa cum rezultă din înscrisurile depuse, construcția blocului de locuințe, a fost prioritară din fondurile statului, iar spațiul de la parter avea destinație de activitate de comerț, dar cum C.L. nu dispunea de un alt spațiu corespunzător în care să-și desfășoare activitatea C.M.J., are destinația spațiului a fost schimbată, prin hotărâre de consiliu, executându-se lucrări de investiții în nume propriu până la finalizarea spațiului.
în susținere s-au depus înscrisuri respectiv contracte de execuție cât și adresa nr. 2573 din 3 august 1995, SC L. SA, confirmă executarea de lucrări inclusiv la imobilul în discuție.
își justifică cererea pe faptul că intimata - pârâtă a dobândit dreptul de proprietate, neavând niciodată posesia spațiului, astfel că se impune recuperarea investițiilor.
Recursul este nefondat.
Din înscrisurile depuse reiese, așa cum a reținut și instanța de apel că imobilul în litigiu, figurează în C.F. ca spațiu alimentar și s-a intabulat dreptul de proprietate al SC A. SA, iar ulterior s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea intimatei, toate aceste înscrisuri făcându-se în baza sentinței civil nr. 7638 din 31 octombrie 1996, sentință pronunțată în contradictoriu cu P.M. Satu Mare.
în această situație nu se justifică cererea reclamantei, întrucât orice construcție realizată pe fondul proprietarului, fără acordul acestuia, nu-i dă dreptul la nici o despăgubire dacă, proprietarul nu este interesat să păstreze aceste construcții amenajări.
Pe de altă parte, așa cum a recunoscut și recurenta, pârâta - intimată nu a intrat în posesia spațiului și nu se justifică cererea privind contravaloarea investițiilor, pe care nici nu le-a dovedit.
Aspectele semnalate de recurentă se referă mai mult la aspecte de netemeinicie, de modul cum a interpretat probatoriile, nevizând aspecte de nelegalitate.
Față de cele arătate, s-au văzut dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2120/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2129/2005. Comercial → |
|---|
