ICCJ. Decizia nr. 2126/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 751 din 29 martie 2004, Tribunalul Brașov a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantului M.I. în contradictoriu cu pârâta SC T. SA, având ca obiect plata sumei de 925.922.025 lei penalități de întârziere.
în motivarea soluției instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru cu modificările ulterioare, acțiunile cu obiect evaluabil în bani se timbrează la valoare, calculul făcându-se în baza aceluiași text de lege.
împotriva sentinței instanței de fond a promovat apel reclamantul, criticile vizând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 240 din 2 decembrie 2004, a admis apelul, a anulat sentința apelată și a fixat termen pentru judecata fondului.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 26 alin. (3) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, în categoria "venituri publice" se includ veniturile bugetului de stat.
Ori, obiectul pricinii îl constituie penalități de întârziere calculate pentru achitarea cu întârziere a contravalorii serviciului de pază cu efective de jandarmi, prestat în perioada 16 decembrie 1998 - 15 martie 1999, care după încasare sunt vărsate la bugetul de stat, calitatea lor de venituri publice fiind evidentă, instanța de fond apreciind greșit că acțiunea reclamantului nu se încadrează, în prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Cu petiția înregistrată la data de 27 decembrie 2004, SC T. SA, a declarat apel împotriva deciziei nr. 240 din 2 decembrie 2004, criticile vizând pe de o parte faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra nulității cererii de apel întrucât la dosar nu există depusă o astfel de cerere în conformitate cu art. 288 alin. (2) C. proc. civ., iar pe de altă parte că potrivit art. 62 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, numai instituțiile finanțate integral de la bugetul de stat, varsă integral veniturile realizate la bugetul de stat din care sunt finanțate.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor expune:
Hotărârea judecătorească este actul de dispoziție al instanței cu privire la litigiul dintre părți, care reprezintă și actul final al judecății pronunțate pentru restabilirea ordinii de drept încălcată. Ea dezinvestește instanța de proces, iar pentru părți operează ca o rezolvare a conflictului de drept, protejând în concret un drept lezat.
Celelalte dispoziții ale instanței luate în cursul judecății nu fac decât să prelungească actul final al judecății.
Pe de altă parte exercițiul căilor de atac, deschis părților are în vedere dreptul și obligația instanțelor superioare de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate, de a anula sau reforma hotărârile greșite sau de a le confirma pe cele legale și temeinice.
Fie că sunt ordinare sau extraordinare, de retractare sau de reformare căile de atac îndreptățesc la exercițiul controlului judiciar, în condițiile în care instanțele inferioare s-au desistat, sau fără a se dezinvesti suspendă cursul judecății.
Toate celelalte acte procesuale săvârșite de instanță în vederea pregătirii judecății sunt susceptibile a fi atacate odată cu hotărârea.
Caracterizând decizia comercială nr. 240 din 2 decembrie 2004, o dispoziție a instanței în vederea pregătirii judecății fondului, căile de atac deschise împotriva ei se vor exercita o dată cu soluționarea pe fond a apelului, adică la momentul la care instanța sesizată se va dezinvesti.
în temeiul art. 299, raportat la art. 282 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat, împotriva deciziei nr. 240 din 2 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2000/2005. Comercial → |
|---|
