ICCJ. Decizia nr. 2117/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată în ședința din Camera de Consiliu de la 7 iunie 2004 a Judecătoriei sectorului 3 București, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite prin poprire până la concurența sumei, reprezentând drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea creditoarei, 8.000.000 lei și 23.136.000 lei cheltuieli de executare, asupra conturilor debitoarei SC G.V. SA, cu sediul în București, aflate la terțul poprit B.C.R. SA cu sediul în București, la cererea creditoarei P.M., domiciliată în București, în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 4301 din 18 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 6 mai 2004.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 456, pronunțată în ședința camerei de consiliu de la 28 octombrie 2004, a admis apelul declarat de apelanta debitoare SC G.V. SA București, împotriva încheierii din 7 iunie 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimata creditoare P.M. și intimata terț poprit B.C.R. București, a schimbat în tot încheierea atacată, în sensul că a admis în parte cererea creditoarei. De asemenea a fost încuviințată executarea silită prin poprire până la concurența sumelor de 8.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și 23.136.000 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
împotriva deciziei comerciale nr. 456 din 28 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs creditoarea P.M., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță comercială deși litigiul este de natură civilă, fiind încălcată competența materială, precum și împrejurarea că drepturile salariale constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, indicându-se ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 1, 3 și 9 C. proc. civ.
Intimatul debitor SC G.V. SA București a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că obiectul acțiunii promovate de creditoarea P.M., îl constituie încuviințarea executării silite prin poprire a unor sume de bani, respectiv drepturi salariale cuvenite urmare a desfacerii contractului de muncă.
Semnificație juridică în fundamentarea tezei, conform căreia litigiul este de natură civilă o reprezintă însăși titlul executiv, sentința civilă nr. 4301 din 18 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin care s-a dispus anularea măsurilor de disponibilizare a personalului, reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei și plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă și până la efectiva reintegrare. Creanța, a cărei executare este solicitată, are ca izvor un raport juridic de muncă și impune o competență materială specială, care revine secției civile din cadrul curții de apel.
în acest context a admis recursul declarat de creditoarea P.M., împotriva deciziei nr. 456 din 28 octombrie 2004, pronunțată în Camera de Consiliu de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, fiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 304 pct. 3, raportat la art. 312 pct. 6, a casat decizia recurată și a trimis cauza Curții de Apel București, secția civilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2142/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2121/2005. Comercial → |
|---|
