ICCJ. Decizia nr. 2125/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2125/2005
Dosar nr. 73/2005
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2003, reclamanta C.F.R. SA, regionala C.F.B. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâtei din spaţiul pe care-l ocupă abuziv în staţia C.F.R. B.C. în suprafaţă de 146 m2, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1277 din 2 iunie 2004, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul anterior menţionat, pârâta fiind obligată să plătească 88.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele:
Între C.F.R. SA, reprezentată de C.F.R. Braşov şi SC T. SA s-a încheiat contractul de închiriere din 18 iunie 1999, având ca obiect folosinţa spaţiului situat în staţia C.F.R. Braşov în suprafaţă de 146 m2, cu destinaţia Autogară pentru transport auto.
Potrivit contractului, locatarul avea obligaţia de a efectua investiţii până la 30 decembrie 1999 de 100.000.000 lei.
Conform art. 8 din convenţia părţilor spaţiul a fost închiriat pe o perioadă de 3 ani din 1 iulie 1999 până la 1 iulie 2002.
Art. 22 din contract prevede că la expirarea termenului contractul încetează de drept, fiind posibilă tacita relocaţiune.
Pârâta a recunoscut că a expirat termenul, însă în apărarea sa a invocat că ar avea un drept de retenţie, care a format obiectul unui alt dosar.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC T. SA, arătând că investiţiile efectuate de aceasta depăşesc valoarea cuantumului impus de locator, motiv pentru care a acţionat-o pe reclamantă în justiţie, însă instanţa nu a dispus conexarea celor două dosare.
Prin Decizia nr. 226 din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel Braşov. secţia comercială şi de contencios administrativ a respins apelul declarat de pârâta SC T. SA, împotriva sentinţei civile nr. 1277 din 2 iunie 2004 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Termenul locaţiunii a fost determinat prin convenţia părţilor, iar locaţiunea încetează de drept prin simpla trecere a termenului, fără să mai fie nevoie de o înştiinţare prealabilă.
Contractul de închiriere a expirat la data de 1 iulie 2002, iar potrivit art. 22 din contract acesta încetează de drept, în cazul expirării termenului.
Potrivit art. 20 din contract tacita relocaţiune nu operează, iar locatarul prin acţiunea formulată l-a împiedicat pe locator să folosească spaţiul.
Conexarea acţiunii la evacuare la acţiunea pârâtei de obligare a reclamantei la plata investiţiilor nu era obligatorie pentru instanţa de fond şi ar fi dus la judecarea cu întârziere a acţiunii în evacuare.
De altfel prin sentinţa civilă nr. 4556 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Braşov, definitivă şi executorie s-a respins acţiunea reclamantei SC T. SA, împotriva pârâtei C.F.R. Braşov pentru investiţii. Faţă de dispoziţiile art. 7 din contractul de închiriere care prevăd că investiţiile efectuate constând în lucrări de amenajare, modernizare, rămân în proprietatea C.F.R. fără despăgubiri, nu se justifică dreptul de retenţie invocat de recurent.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâta SC T. SA.
În motivarea recursului, pârâta arată că la data de 20 octombrie 2004 între părţi s-a încheiat un proces-verbal de conciliere prin care societăţile au convenit stingerea litigiilor şi încheierea unui nou contract comercial de închiriere a spaţiului care formează obiectul dosarului.
La termenul de astăzi, pârâta a depus la dosar noul contract de închiriere asupra spaţiului de 146 m2 situat în staţia C.F.R. B.C.
În raport de această împrejurare, Înalta Curte constată că recursul formulat a rămas practic, fără obiect.
În condiţiile în care părţile au încheiat un nou contract de închiriere, practic litigiul existent între ele s-a stins pe cale amiabilă.
Chiar pe fondul cauzei, se constată că pârâta nu mai are nici interes în cauză pentru continuarea procedurii judiciare declanşată.
În consecinţă, în raport de aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 226/ Ap din 18 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2119/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2150/2005. Comercial → |
|---|
