ICCJ. Decizia nr. 2150/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2150/2005
Dosar nr. 10198/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Reclamanţii P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. şi C.A., în contradictoriu cu pârâtele A.P.A.P.S., SC M. SA şi SC F.H. SA, au învestit Tribunalul Constanţa, secţia civilă cu soluţionarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din 18 decembrie 2001, cât şi a actului subsecvent de vânzare - cumpărare a acţiunilor de la A.P.A.P.S. de către SC F.H. SA, dar numai cu privire la suprafaţa de 14.320 m.p. teren proprietatea reclamanţilor.
În motivarea acţiunii s-a învederat că suprafaţa de 14.320 m.p. este parte integrantă a unei suprafeţe de 3,18 ha, care a aparţinut străbunicului M.D., conform actului de proprietate depus la dosar.
În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanţii au notificat SC M. SA să restituie în natură suprafaţa liberă de 10.000 m.p. şi să treacă la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 4.320 m.p. pe care se află construcţii.
Pârâta nu a respectat obligaţia ce-i revenea potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, iar între timp, pârâta A.P.A.P.S. a vândut, prin licitaţie, către SC F.H. SA, pachetul de acţiuni deţinut la SC M. SA, ceea ce dovedeşte conivenţa frauduloasă a pârâtelor la înstrăinarea terenului revendicat.
Prin încheierea nr. 1074 din 11 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, s-a constatat că litigiul are o natură comercială, dispunându-se reînregistrarea la secţia comercială.
Prin întâmpinare, pârâta SC M. SA a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei SC F.H. SA dedusă din calitatea de acţionar la SC M. SA, precum şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, întrucât prin art. 39 cap. VII din Legea nr. 137/2002 şi OUG nr. 88/1997 s-a instituit termenul de o lună pentru introducerea cererii prin care se atacă un act sau o operaţiune prevăzută de aceeaşi lege.
Prin sentinţa civilă nr. 9408/ Com din 12 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. şi C.A., în contradictoriu cu pârâtele A.P.A.P.S. Bucureşti, SC M. SA Constanţa şi SC F.H. SA Constanţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,"actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credinţă".
Din interpretarea textului, rezultă că numai actele juridice de înstrăinarea imobilelor preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate, dacă se dovedeşte reaua credinţă a părţilor contractante.
Situaţia reclamată nu se regăseşte în ipoteza reglementată de art. 46 alin. (2), întrucât contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată, are ca obiect înstrăinarea de acţiuni către SC F.H. SA (pachetul de acţiuni deţinut de A.P.A.P.S. la SC M. SA), iar nu a activelor din patrimoniul societăţii.
Ori, între acţiuni, privite ca fracţiuni ale capitalului social şi activele societăţii (între care se enumera şi terenul litigios) care intră în componenţa patrimoniului social există diferenţe notabile, datorită cărora licitaţia finalizată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 21 decembrie 2001, se exclude controlului jurisdicţional din perspectiva art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. şi C.A., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate şi au cerut modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii, conform art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Instanţa a respins acţiunea ca nefondată, deşi în considerente se face referire la inadmisibilitate, reţinând că licitaţia finalizată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 21 decembrie 2001 se exclude controlului jurisdicţional din perspectiva dispoziţiei art. 46 alin. (2) din Legea 10/2001.
Se mai arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că situaţia reclamată nu se regăseşte în ipoteza reglementată de art. 46 alin. (2) din Legea 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată are ca obiect înstrăinarea de acţiuni către SC F.H. SA (mai precis, pachetul de acţiuni deţinut de A.P.A.P.S. la SC M. SA), iar nu a activelor din patrimoniul societăţii.
Prin Decizia civilă nr. 248/ Com din 21 iulie 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul comercial declarat de reclamanţii P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. şi C.A., împotriva sentinţei civile nr. 9408/ Com din 12 decembrie 2003, a Tribunalului Constanţa.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În esenţă, apelanţii au susţinut că în mod greşit instanţa a apreciat că nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni în procesul privatizării societăţii comerciale nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Sub aspectul legitimării procesuale, se susţine că terenul de 14.320 m.p. este parte componentă a suprafeţei de 25 ha. Teren arabil, care a aparţinut străbunicului reclamanţilor, M.D., dobândit în anul 1891, din care, pentru 10 ha. Au obţinut reconstituirea în temeiul Legii nr. 18/1991.
Reclamanţii au invocat şi demersurile efectuate în ceea ce priveşte privatizarea, fără însă să solicite suspendarea licitaţiei sau să acţioneze în căile de atac prevăzute de Legea nr. 137 din 28 martie 2002, art. 37, cap. VII, pentru a ataca operaţiunea de licitaţie şi, respectiv, vânzarea acţiunilor.
Întrucât reclamanţii apelanţi nu au acţionat pentru a ataca operaţiunea şi, respectiv actul de privatizare în conformitate cu legile de privatizare, criticile formulate cu privire la demersurile anterioare privatizării exced controlului instanţei învestită să soluţioneze cauza în temeiul art. 46 alin. (2) din Legea 10/2001.
Reclamanţii au solicitat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat la 21 decembrie 2001, prin care A.P.A.P.S., în calitate de vânzător, a vândut SC F.H. SA dreptul de proprietate asupra acţiunilor statului, împreună cu toate drepturile şi obligaţiile permise acţionarilor, reprezentând 82,14 % din capitalul social al SC M. SA, conform OUG nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, HG nr. 577/2002 şi Legea nr. 137/2002.
Vânzătorul a garantat că, în calitate de unic proprietar legal al acţiunilor, nu există drepturi aparţinând terţilor asupra acţiunilor (art. 7.5), atestând că SC M. SA deţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de M.I. la 24 iunie 1993, terenul fiind inclus în capitalul social al societăţii vândute (art. 7.6 contract).
SC M. SA a fost înfiinţată ca societate comercială pe acţiuni prin HG din 4 noiembrie 1990, în temeiul Legii nr. 15/1990, iar prin Protocolul din 4 noiembrie 1992 a preluat suprafaţa de 81.415.584 m.p., acţionar fiind F.P.S., S.I.F. B.C. şi persoane fizice.
Pentru terenul respectiv, societatea a obţinut certificatul sus-menţionat, în temeiul HG nr. 794/1992, de atestare a dreptului, înregistrat la 25 martie 1993 la O.C.O.T. a Judeţului Constanţa.
Conform art. 322 alin. (1) din OUG nr. 88/1997, capitalul social s-a majorat cu valoarea terenului, considerat ca aport în natură al statului în schimbul căruia s-au emis acţiuni.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate, emis irevocabil la 24 iunie 1993, pentru terenul proprietatea SC M. SA include suprafaţa de 14.320 m.p. solicitată de reclamanţi.
Art. 46 din Legea nr. 10/2001 reglementează nulitatea actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobile care cad sub incidenţa acestei legi, inclusiv cele făcute în procesul de privatizare având ca obiect imobile preluate fără titlu, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credinţă.
Nulitatea actelor juridice se referă la înstrăinarea imobilelor preluate fără titlu şi înstrăinate prin acte juridice cu rea credinţă.
Reclamanţii au invocat art. 322 alin. (2) din OUG nr. 88/1997, care stabileşte că societatea comercială se privatizează fără să includă în capitalul social şi valoarea terenurilor, dispoziţii preluate de art. 82 din HG nr. 577 din 13 iunie 2002.
Normele invocate nu sunt incidente în cauză, deoarece certificatul de atestare fiscală a fost emis la 24 iunie 1993 pentru terenurile proprietatea SC M. SA, care include şi suprafaţa de 14.320 m.p. şi, conform art. 322 alin. (1) din OUG nr. 88/1997 capitalul social al societăţii asupra terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului s-a majorat de drept cu valoarea terenului menţionat în certificat.
Aşa fiind, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care se referă la imobile (active) şi nu la acţiuni înstrăinate în procesul de privatizare, sentinţa instanţei de fond fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs reclamanţii criticând-o pentru nelegalitate.
În esenţă, se susţine că hotărârea cuprinde motive contradictorii în sensul că deşi se constată că licitaţia a fost finalizată, cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 21 decembrie 2001 a fost exclusă controlului jurisdicţional din perspectiva Legii nr. 10/2001.
De asemenea, se susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în sensul că, în mod greşit, s-a reţinut că situaţia invocată de reclamanţi nu se găseşte în ipoteza reglementată de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, a cărui nulitate absolută s-a solicitat a fi constatată, a avut ca strict înstrăinarea de acţiuni către SC F.H. SA, (respectiv, pachetul de acţiuni deţinut de A.P.A.P.S. la SC M. SA ), iar nu a activelor din patrimoniul societăţii.
Reclamanţii au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, iar pe fond, să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare acţiuni din 21 decembrie 2001, cu privire la suprafaţa de 14.320 m2.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând Decizia pronunţată în cauză prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de reclamanţi, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se reţin în fapt următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea absolută a privatizării făcută de A.P.A.P.S., pentru suprafaţa de teren de 14.320 m2, proprietatea reclamanţilor, către SC F.H. SA Constanţa, urmare a ofertei de vânzare acţiuni (deţinute la stat la SC M. SA), prin licitaţia cu strigare din data de 18 decembrie 2001.
Suprafaţa de teren de 14.320 m2 este parte integrantă a unei suprafeţe de 3,18 ha. care a aparţinut autorului reclamanţilor, M.D., împrejurare atestată cu actul de vânzare-cumpărare autentificat conform procesului verbal din 13 august 1891, încheiat de Tribunalul Constanţa, act prin care s-a cumpărat un lot de 25 ha teren.
După anul 1945, din această suprafaţă au fost preluate, în cadrul cooperativizării forţate, de către C.A.P.A. 10 ha teren, iar cealaltă suprafaţă de 3,18 ha fără titlu, abuziv, de către fostele autorităţi administrative ale oraşului Constanţa.
Cele 10 ha teren au fost restituite moştenitorilor, cu excepţia suprafeţei de 3,18 ha din care, 14.320 m2 au fost în posesia SC M. SA Constanţa (10.000 m2 teren liber de construcţii, iar 4.320 m2 cu construcţii).
Anterior privatizării, atât în ceea ce priveşte privatizarea, cât şi în ceea ce priveşte actul de înstrăinare întocmit între A.P.A.P.S. şi SC F.H. SA, referitor la terenul de 14.320 m2, reclamanţii, conform art. 21 din Legea 10/2001, au transmis, prin B.E.J. M.A., notificarea din 13 iulie 2001, solicitând ca M. SA să le restituie în natură 10.000 m2, suprafaţa de teren fără construcţii şi să treacă la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 4.320 m2, pe care se află construcţii ridicate după preluarea abuzivă de către stat.
SC M. SA, nu a respectat obligaţia care îi revenea, de a răspunde la notificare în termen legal, deşi, reclamanţii, prin cererea înregistrată la 14 decembrie 2001, au solicitat în temeiul art. 32 alin. (2) din Legea 10/2001 să participe la A.G.A. pentru a avea posibilitatea să-şi susţină cererea de retrocedare a terenului, respectiv plata compensaţiilor reparatorii.
Se reţine, de asemenea, că în acelaşi timp, A.P.A.P.S. a făcut publică, la 17 noiembrie 2001, oferta de vânzare a 82,14 % din capitalul social al SC M. SA, făcând cunoscut că licitaţia va avea loc la 18 decembrie 2001, ora 12,00, la sediul sucursalei regionale Constanţa A.P.A.P.S.
Ca urmare a acestui anunţ, reclamanţii au notificat (notificarea din 27 noiembrie 2001 B.E.J. M.A.) să nu se includă în acţiunea de transmitere a proprietăţii, prin privatizare, şi suprafaţa de 14.320 m2 teren.
Totodată, reclamanţii au notificat participanţii la licitaţia anunţată de A.P.A.P.S., prin publicaţia centrală R.L., din 19 decembrie 2001 şi publicaţia locală T., din 14 decembrie 2001, asupra faptului că terenul 14.320 m2, deţinut de SC M. SA, se află în litigiu, fiind revendicat de moştenitorii proprietarului.
Prin aceste demersuri, reclamanţii au atenţionat virtualii cumpărători asupra riscurilor care decurgeau din înstrăinare.
Ulterior încheierii procesului de privatizare, A.P.A.P.S. Bucureşti, a comunicat reclamanţilor, cu adresa din 20 februarie 2002, că demersurile acestora nu au fost suficiente pentru ca această instituţie publică să poată opri transmiterea terenului în proprietatea cumpărătorului SC F.H. SA Constanţa.
Greşit au reţinut instanţele că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a cerut a se constata, a avut ca obiect înstrăinarea de acţiuni către SC F.H. SA (respectiv pachetul de acţiuni deţinut de A.P.A.P.S. la SC M. SA), iar nu a activelor din patrimoniul societăţii.
Art. 6 din Legea nr. 10/2001 defineşte bunurile imobile ca fiind terenurile cu sau fără construcţii, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin obiectul la care se aplică.
În speţă „acţiunile" (bunuri mobile) ca drepturi de creanţă, devin bunuri imobile prin obiectul la care se aplică (terenuri).
Legea nr. 10/2001 nu face distincţie între acţiunile emise în procesul de privatizare şi active, în sensul că primele ar fi bunuri mobile, iar celelalte bunuri imobile.
Art. 324, alin. (4) din OUG nr. 88/1997 şi Legea nr. 99/1999 prevede situaţia în care nu vor fi restituite în natură imobilele preluate de stat, constând în terenuri şi clădiri, evidenţiate în patrimoniul societăţii comerciale privatizate sau în curs de privatizare, în absenţa cărora realizarea obiectului de activitate este împiedicată în asemenea măsură încât ca urmare a acestei restituiri, societatea comercială nu ar mai putea să-şi continue activitatea, urmând să fie supusă dizolvării şi lichidării.
O asemenea situaţie nu există în cazul SC M. SA, care a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 80.000 m2, iar la momentul vânzării mai deţinea 52.776,06 m.p., putând să-şi desfăşoare activitatea pe o suprafaţă de teren mai mică cu 14.320 m.p., privind starea de fapt a terenului, întocmit de executor judecătoresc, conform art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Rezultă că obiectul de activitate al suprafeţei de teren liber de construcţii ce a aparţinut autorilor reclamanţilor.
A.P.A.P.S. a înaintat documentaţia care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din care rezultă că SC M. SA Constanţa a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului eliberat de M.I. la 24 iunie 1993, iar în prezent mai deţine în proprietate o suprafaţă de 52.776,06 m.p., din care 14.320 m.p. sunt revendicaţi conform Legii nr. 10/2001 (pct. 1.2.1). Din documentaţie mai rezultă că la sediul societăţii este înregistrată notificarea din 13 iulie 2001 a B.E.J. Constanţa, privind revendicarea dreptului de proprietate al terenului în suprafaţă de 14.320 m.p. (pct. 1.1.13 şi pct. 1.2.9.). Această revendicare este enumerată ca unul din punctele slabe şi riscurile societăţii supuse privatizării (pct. 1.1.20).
În dosarul de prezentare la pct. 1.1.7. se precizează că valoarea capitalului social subscris şi vărsat la data de 30 septembrie 2001 a fost de 6.361.325 mii lei, iar la pct. 1.3.1. este prezentat bilanţul simplificat la data de 30 septembrie 2001 din care rezultă active imobilizate în sumă de 24.404.130 mii lei (compuse din terenuri cu valoare de 23.082.195 mii lei şi imobilizări necorporale de 1.321.935 mii lei).
În contractul de vânzare-cumpărare acţiuni din 21 decembrie 2001 (pct. 7.6. al alin. (2)) şi în actul din 20 octombrie 2003 al O.R.C., care precizează că SC M. SA a depus menţiunile din 25 ianuarie 1995 şi 9 octombrie 1996), se menţionează că a fost majorat capitalul social al societăţii cu valoarea terenurilor pentru care s-a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate şi prin aplicarea prevederilor HG nr. 500/1994. Ca atare, capitalul subscris şi vărsat în valoare de 6.361.325 mii lei a fost inclus terenul la valoarea din 1993 şi reevaluarea conform HG nr. 500/1994.
Această majorare a capitalului social, cu valoarea terenurilor pentru care s-a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate, reprezintă conform art. 323 alin. (3) din Legea nr. 99/1999, aportul în natură al statului în schimbul căruia au fost emise acţiuni, ce au constituit obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută a fost solicitată.
Aceste acţiuni reprezintă fracţii ale capitalului social şi sunt titluri negociabile care încorporează valori patrimoniale, în cazul de faţă terenuri.
Privatizarea SC M. SA prin vânzarea a 82,14 % din capitalul social deţinut de stat, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 321 alin. (2) din OUG nr. 88/1997, HG nr. 450/1999 şi Legea nr. 99/1999, care prevăd că „societăţile comerciale care deţin terenuri ce sunt necesare pentru desfăşurarea activităţii în conformitate cu obiectul lor de activitate şi al căror regim juridic, urmează să fie clarificat vor continua să folosească aceste terenuri până la clarificarea regimului lor juridic" „societăţile comerciale se privatizează fără a include în capitalul social valoarea terenului prevăzut la alin. (1)".
Privatizarea trebuia precedată de reducerea cotei de capital social deţinută de stat cu valoarea terenului pentru care reclamanţii au depus notificări şi dovezi care atestă dreptul de proprietate.
În acest sens, este şi adresa din 6 decembrie 2004, emisă de A.U.A.U. a Legii nr. 10/2001.
Astfel, din acest act se reţine că deşi contractele de privatizare vânzare de acţiuni (şi părţi sociale) nu au ca obiect activele imobiliare ale societăţii, ci dreptul de proprietate al acţiunilor vânzarea de acţiuni sau părţi sociale cu semnificaţia unei înstrăinări indirecte a activelor imobiliare, întrucât valoarea activelor imobiliare se regăseşte în valoarea acţiunilor sau părţi sociale care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cadrul procesului de privatizare.
Se constată că în raport de dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare (cum este cazul în speţă), având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care a fost încheiat cu bună credinţă, recursul formulat este întemeiat.
Se observă că pârâţii au fost de rea credinţă, în condiţiile în care reclamanţii au notificat această împrejurare că terenul în speţă face obiectul unei acţiuni de revendicare (de altfel, A.P.A.P.S. a răspuns reclamanţilor că demersurile cu privire la opoziţia acestora privind procesul de privatizare sunt insuficiente, după ce licitaţia a avut loc, împrejurare din care rezultă reaua credinţă a acestei autorităţi).
În consecinţă conform art. 312 C. proc. civ., admiţând recursul, Înalta Curte va modifica Decizia atacată, va admite apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată în cauză, pe care o va schimba în sensul admiterii acţiunii.
Ca urmare, va constata nulitatea absolută a licitaţiei din 18 decembrie 2001 şi a actului subsecvent de vânzare-cumpărare a acţiunilor de la A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) către SC F.H. SA Constanţa, dar numai cu privire la suprafaţa de 14.320 m2.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamanţilor P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. şi C.A., declarat împotriva deciziei nr. 248 din 21 iulie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 9408 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Constanţa, pe care o schimbă în tot în sensul că admite acţiunea reclamanţilor P.G., G.E., M.M.V., M.M.F., P.I. şi C.A.
Constată nulitatea absolută a licitaţiei din 18 decembrie 2001 şi a actului subsecvent de vânzare-cumpărare a acţiunilor de la A.V.A.S. (fost A.P.A.P.S.) către SC F.H. SA Constanţa, dar numai cu privire la suprafaţa de teren de 14.320 m.p. situat în Constanţa str. Ion Roată, Judeţ Constanţa, aflat în incinta SC M. SA Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2125/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2221/2005. Comercial → |
|---|
